bilant 2009

Inspirata de articolul unei prietene, am decis sa fac si eu bilantul anului ce maine se sfarseste.

Cred ca nu exagerez cand spun ca 2009 a fost poate cel mai bun an din viata mea de pana acum. Atat din punct de vedere profesional cat si personal lucrurile au mers cat se poate de bine. Sunt extrem de recunoscatoare pentru tot ceea ce mi se intampla, de multe ori am senzatia ca „cineva acolo sus ma iubeste” si are grija ca toti anii de lipsuri, deznadejde, frustrare si neputinta sa fie cumva compensati acum.

Profesional vorbind, munca la fundatie mi-a oferit satisfactii enorme. Este mare lucru sa gandesti un proiect, sa iti doresti foarte mult ca el sa fie demarat, sa crezi in el si in binele pe care poate sa il raspandeasca in lume, si sa ai posibilitatea si mana libera sa il pornesti si sa ii vezi roadele si felul in care el influenteaza in bine viata altor oameni. Si cand este vorba de mai multe astfel de proiecte, nu poti decat sa simti direct, nemijlocit satisfactia impactului pe care munca ta il are si nu exista o satisfactie mai mare decat asta.

Ideile au venit in timp si le-am pus in aplicare aproape imediat. Gala Premiilor in Educatie, Professoria, joburilaorizont.ro, au fost proiecte care nu erau planificate la inceputul anului si care totusi au fost puse in aplicare datorita unei foarte de apreciat flexibilitati a fondatorului fundatiei si datorita unei echipe mici dar puternice si entuziaste. De altfel nimic din ceea ce s-a intamplat anul acesta nu s-ar fi realizat fara pasiunea si munca echipei fundatiei, sunt oameni care pun foarte mult suflet in tot ceea ce fac si care gasesc multa satisfactie in munca lor.

Cred ca Gala Premiilor in Educatie este Proiectul (cu P mare) al acestui an. Am fost extrem de norocoasa sa o intalnesc pe Roxana Colisniuc care se ocupa de acest proiect. Nu cred ca as fi putut gasi pe cineva mai potrivit decat ea iar felul in care ea a fost „cooptata” a avut ceva providential in sine (traiasca Facebook). I-a placut ideea din prima, a vrut sa fie partasa la conceperea si nasterea ei, a muncit zi si noapte pentru ca Gala Premiilor in Educatie sa fie cu adevarat un proiect revolutionar in domeniul educatiei, un cu totul alt mod de a aborda nevoile acestuia. O abordare pozitiva si constructiva intr-un moment in care scoala romaneasca este privita cumva fara speranta. Promovarea adevaratelor modele, a adevaratelor valori, a celor care intr-o mare de mediocritate reusesc sa tina sus standardele si sa ii molipseasca si pe cei din jurul lor. Am crezut foarte mult in aceasta idee si am fost extrem de fericita sa vad ca Roxana a dus cu succes mesajul mai departe si a reusit sa aduca in proiect oameni extraordinari, profesionisti din felurite domenii avand toti in comun aceeasi pasiune: educatia. Oameni cu care am fost extrem de onorata sa lucrez si pe care sper sa ii putem pastra alaturi si in 2010: juriul Galei Premiilor in Educatie. Sunt oameni care si-au dedicat zeci de ore, zile si nopti pentru evaluarea miilor de candidaturi la Gala. Si care sper si… stiu ca au fost uimiti si fericiti sa descopere oameni si proiecte frumoase care merita cunoscute, premiate si mai ales replicate.

Colaborarea cu Liga Studentilor Romani din Strainatate a fost de asemenea o experienta frumoasa. Dupa doar 6 luni de existenta LSRS numara deja peste 2’000 de membri, tineri romani educati la scolile cele mai bune din lume, care au o misiune comuna: imbunatatirea societatii si a lumii in care traim, reintoarcerea in Romania si reconstructia unui nou sistem, mai bun, modern. Nerealist, nerezonabil  si un pic nebunesc? Poate. Dar lumea nu poate evolua fara acesti nebuni frumosi.

Pentru ei am facut joburilaorizont.ro, pentru a le oferi informatii despre oportunitatile care ii asteapta „acasa”. Pentru a le transmite ca ii apreciem si ca noi credem ca ei sunt extrem de importanti pentru modernizarea Romaniei.

O alta intalnire providentiala a fost cea cu Marian Stas (multumesc Irina Anghel). Marian imi ofera in fiecare zi un exemplu de profesionalism si pasiune, este un model pentru mine si o persoana care cu siguranta imi influenteaza si imi va influenta pentru multa vreme „calea”, drumul meu catre cunoastere si mai ales auto-cunoastere. Am realizat impreuna „Professoria” anul acesta iar pentru la anul avem planuri si mai mari, proiecte care vor transforma scoala romaneasca, chiar de va fi nevoie de ani intregi pentru asta.

Sunt recunoscatoare de asemenea pentru toti oamenii frumosi pe care i-am intalnit anul acesta si care mi-au oferit enorm, fara sa stie: Alina, Diana, Simona, Dragos, Tianu, Catalin, Ovidiu, Anca, Cristian, Diana, Magda, Magda, Alexandra, Gabriela, Marius, Florin, Mihai, Ema, Eli, Alexandru… toti mi-au oferit un dar pe care nu stiu daca voi putea vreodata sa il egalez: motivatie si speranta ca lucrurile merg spre bine.

2009 a fost un an foarte bun, insa nu a fost deloc un an usor. A trebuit de asemenea sa intelegem ca faptele bune nu raman niciodata nepedepsite si a trebuit sa acceptam ca orice proiect am face, oricat de bun, bine intentionat, cu atentie implementat si cu profesionalism dus pana la capat, vor exista intotdeauna critici si contestatari, unii mai bine, altii mai rau intentionati. A fost si aceasta o lectie, din care am invatat sa selectam si sa ascultam intotdeauna criticile constructive si sa incercam sa ne imbunatatim munca.

Le multumesc de asemenea celor peste 5’600 de bursieri ai nostri care ne fac mandri in fiecare zi cu realizarile si evolutia lor.

Multumesc echipei mele, lui Toni, Christinei, Aurorei, Alexandrei, Cristinei, Dianei, Roxanei, lui Nicu, Adrianei, Sandei, tuturor voluntarilor care au muncit alaturi de noi – sunt foarte mandra de voi, de noi, si de lucrurile pe care am reusit sa le facem impreuna.

Tuturor le multumesc si le doresc un an nou frumos, plin de speranta si de dragoste.

studiul in tara versus studiul in strainatate

Astazi am participat la o dezbatere cu tema “Tu unde cobori? La Universitatii sau la Sorbona?”, organizata de catre Club LMT la Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu.

Au mai participat Marian Stas, Simona Iftimescu si Dragos Bucurenci.

A fost o dezbatere foarte interesanta, inclinata destul de mult catre a favoriza studiul in strainatate. Mi-au placut foarte mult participantii la discutie: Dragos are un stil foarte prietenos, direct dar in acelasi timp al naibii de informat, Marian este pedagogul innascut iar Simona este tanara, dinamica, extrem de implicata si pornita sa schimbe lumea.

Cateva idei care au fost vehiculate:

De ce sa pleci in strainatate?

In primul rand pentru ca universitatile din strainatate – cele aflate in topurile international – ofera o educatie de buna calitate.

Exista in acest moment doua topuri recunoscute la nivel international: QS si Shanghai.

Exista niste motive pentru care aceste universitati sunt in topuri, si pentru a le explica trebuie sa descriu mai intai care sunt criteriile de evaluare.

In cazul QS, in primul rand este vorba despre “peer evaluation”. Cu alte cuvinte, se trimite un chestionar tuturor universitatilor dintr-o anumita tara si li se cere acestora sa isi evalueze “concurentii”. Este un exercitiu foarte bun pentru ca te ajuta cumva sa te pozitionezi, sa iti stabilesti pozitia pe piata in raport cu celelalte institutii.

Este vorba apoi de evaluarea oferita de catre angajatori. Cu alte cuvinte, beneficiarii sistemului educational, cei care vor angaja absolventii “produsi” de sistemul respectiv sunt implicati in mod activ la evaluarea universitatilor.

Diversitatea este un element esential al unei universitati bune. La Harvard de exemplu, 20% dintre studenti sunt internationali. Vei avea deci colegi asiatici, afro-americani, africani, indieni, iar acest lucru te va face sa intelegi mult mai bine diversitatea, sa intelegi diferentele si punctele in comun si sa renunti la eventuale prejudecati. Te vei alege si cu multi prieteni imprastiati prin toata lumea.

Numarul de studenti per profesor este esential. La acelasi Harvard exista 1 profesor la fiecare 5 studenti si asta asigura o calitate exceptionala a actului educational. Iar profesorii nu sunt doar depozitari de informatii, ci sunt si mentori: ei te sfatuiesc atunci cand ajungi intr-un impas si te indruma atunci cand nu esti sigur care este calea cea mai buna.

Mai sunt importante desigur si articolele publicate de catre profesorii universitatii respective sau de catre alumni in reviste de specialitate si conteaza si numarul de premii Nobel primite de catre profesori sau absolventi.

 

In al doilea rand, este important sa studiezi in strainatate deoarece, in contextul unei lumi globalizate este important ca un student roman sa dobandeasca experienta unei alte civilizatii, a unei alte culturi si mentalitati.

Traim intr-o lume in care granitele se estompeaza, devin irelevante. Daca pleci in afara Romaniei vei fi uimit sa descoperi ca poti trece prin granite fara sa ti se ceara buletinul sau pasaportul. Esti pur si simplu cetatean european si ai aceleasi drepturi pe tot teritoriul Uniunii Europene. Peste un an sau doi, cetatenii romani vor avea drept de munca oriunde in spatiul european. Trebuie ca si tinerii romani sa se adapteze la aceste schimbari si la aceasta deschidere deoarece altfel nu vor fi pregatiti pentru o societate globalizata. Trebuie sa renuntam si la barierele mentale care ne impiedica sa vedem care ne sunt de fapt optiunile si cat de deschis ne este orizontul. Intr-o lume globalizata, alegerile nu se mai fac in functie de distante geografice, iar in cazul educatiei este la fel. Pur si simplu studiezi acolo unde stii sigur ca vei avea cel mai mult de castigat din aceasta experienta.

Desigur, exista anumite potentiale piedici: in primul rand sustinerea financiara pe perioada studiilor. Exista si solutii: universitatile insele ofera burse de studii, exista fundatii care acorda burse si mai exista desigur varianta unui job in timpul facultatii/masterului.

Important este sa incerci.. si mai ales, sa iti doresti foarte mult experienta.

S-a mai discutat de asemenea despre conditiile de eligibilitate pentru o astfel de bursa sau pentru orice fel de sustinere financiara pe perioada studiilor. Si aici toti vorbitorii au fost de acord: este important sa ai note bune, este important sa fii inteligent, este insa si mai important sa te uiti un pic si in jur, la comunitatea in care traiesti, si sa te implici activ in viata acesteia. Ca este vorba la apartenenta la o asociatie studenteasca, ca este vorba despre activitati de voluntariat sau internship, orice astfel de implicare este importanta pentru obtinerea unei burse.