antreprenoriat social in educatie – premii in carti

Antreprenorul social este “cineva care recunoaste o problema sociala si care foloseste principiile antreprenoriale pentru a organiza, crea si administra un capital de risc pentru a face schimbari sociale”, explica Roxana Damaschin-Tecu aici .

Principala diferenta dintre un business clasic si unul social este dat asadar de scopul principal al afacerii: maximizarea profitului versus rezolvarea unei probleme sociale – insa sa nu uitam ca este vorba tot de un BUSINESS.

Intr-un proiect de antreprenoriat social nu trebuie asadar niciodata sa lipseasca produsul sau serviciul vandut – partea de vanzari asigura de fapt sustenabilitatea proiectului. Cred ca exact aici avem inca vulnerabilitati: pentru ca oamenii inclinati catre cauze sociale nu au inca dezvoltata partea de „vanzari” cu tot ce implica ea: o buna cunoastere a sistemului financiar, posibilitatea de a crea un business plan, posibilitatea de a realiza un forecast financiar pe 3-5 ani, abilitatea de a realiza un studiu de piata serios, disponibilitatea de a „vinde” ceva. Modelul folosit de ONG-uri pana acum a fost de atragere de fonduri (granturi, sponsorizari) si realizarea de proiecte cu ajutorul acestor fonduri pana la epuizarea acestora, dupa care urmeaza o noua vanatoare de fonduri pentru urmatorul proiect si tot asa.

Antreprenoriatul social rezolva problema sezonalitatii proiectelor si le face auto-sustenabile pe termen lung devenind in acest fel o alternativa foarte potrivita la fundraising pe timp de criza.

Va invit asadar sa schimbam idei de afaceri sociale, si pentru ca preocuparile mele sunt in domeniul educatiei va propun sa vorbim despre antreprenoriat social in educatie.

Care sunt acele produse/servicii care ar avea cautare pe piata din Romania si care ar rezolva o problema in educatie?

Am si cateva premii pentru cele mai creative idei: 2 carti „How to Change the World” de David Bornstein si 2 exemplare din “Building Social Business” de Muhammad Yunus.

o alta viziune despre educatie

Lumea s-a schimbat in ultimii 20 de ani in mod evident – scolile insa nu. Programa scolara, felul in care lectiile sunt predate, intregul sistem educational sunt concepute pentru o realitate ce nu mai este de mult de actualitate.

Pentru a avea succes tinerii au nevoie de calitati pe care scoala nu le dezvolta: spirit critic, capacitate de sinteza, creativitate, comunicare eficienta si nu in ultimul rand abilitatea de a lucra in echipa.

Cum ai putea fi creativ atunci cand tot ceea ce ti se cere in fiecare zi este sa reproduci ceea ce ti-a fost „livrat” in prealabil de catre profesor? Cum poti sa dezvolti spirit critic atunci cand orice incercare de a pune sub semnul intrebarii informatiile primite este penalizata – in general nu intr-un mod prea diplomat. Cum poti invata sa lucrezi in echipa atunci cand in clasa esti tu impotriva tuturor iar goana dupa o nota mai buna nu te incurajeaza sa colaborezi?


Tony Wagner spunea in „The Global Achievement Gap” ca „pe masura ce copiii nostri petrec mai mult timp in scoala, ei isi pierd incetul cu incetul curiozitatea”.

Asta pentru la scoala nu sunt invatati sa gandeasca sau sa puna intrebari. Ei invata sa citeasca, insa nu invata sa comunice in public sau in scris. Invata sa calculeze, insa nu stiu sa interpreteze grafice sau statistici simple. Invata formule dar nu stiu sa le aplice in situatii in afara manualelor. Memoreaza nume si date la istorie insa nu ar putea sa iti explice semnificatia evenimentelor istorice.

Nu este doar problema Romaniei – este o preocupare majora pentru multe state care observa cu ingrijorare ca scoala nu pregateste cum trebuie tinerii pentru piata muncii.

Romania are insa o problema specifica ce tine de etica: toleranta la toate nivelurile fata de plagiat si furt intelectual. Elevii copiaza la examene, studentii plagiaza lucrarile de licenta (sau le cumpara gata facute), profesorii insisi plagiaza.

Exista in acest moment doua decalaje majore si care ne vor afecta cu siguranta in viitor: cel dintre copiii din mediul urban si cei din mediul rural sau apartinand minoritatilor; si cel dintre ceea ce invata copiii la scoala in general si ceea ce au nevoie sa stie pentru a avea succes in viata.

Vizitele mele in scoli si licee ma lasa de multe ori descumpanita pentru ca ma ingrijoreaza doua lucruri pe care le observ: lipsa de stralucire din ochii copiilor indiferent de subiect/materie/domeniu pe de o parte si relatia de pura subordonare si autoritate impusa prin forta dintre profesori si elevi.

Cred ca in general romanii ca natie sufera de un usor complex de inferioritate iar explicatia mea este ca acest complex este cultivat mai intai in familie si apoi in scoala unde o atitudine prea sigura de sine este imediat penalizata.

Exista doua efecte extreme ale aceste relatii de subordonare din clasa: fie elevi prea docili, dornici de a face pe plac profesorilor in detrimentul propriilor convingeri (si cred ca e evident ce fel de angajati vor fi mai tarziu) sau elevi razvratiti, cu personalitati prea puternice pentru a fi domolite.

Vorbesc desigur despre extreme – mai exista desigur elevi foarte adaptabili care reusesc sa isi pastreze atat coloana vertebrala cat si convingerile.

De fapt… cam orice discutie am putea avea despre educatie, pana la urma totul depinde in mod direct de calitatea profesorilor si de motivatia acestora. Iar calitatea nu se refera atat de mult la cantitatea informatiilor detinute ci mai ales la calitatile pedagogice pentru ca un profesor adaptat secolului XXI este mai mult un mentor si un indrumator si mai putin un „predicator”.

despre filantropie

Cristiana Grigore este o tanara desteapta si foarte frumoasa pe care am intalnit-o la inceputul acestui an la Gala LSRS. Ce remarci prima data la ea? Zambetul… Este un zambet care transmite optimism dar si o forta interioara incredibila.

Stand de vorba pe indelete cateva zile mai tarziu, am descoperit o persoana cu adevarat remarcabila. A studiat Psihologia la Universitatea Bucuresti. In timpul facultatii s-a implicat in multe proiecte de voluntariat in cadrul unor organizatii precum ASPSE, GIPIR, AIESEC. A participat apoi la crearea unei noi organizatii neguvernamentale: LEAP ce promoveaza importanta educatiei nonformale. Este membru activ al Centrului de Politici pentru Romi si Minoritati.

Cristiana studiaza acum International Education Policies and Management la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite cu sprijinul unei burse Fulbright si are planuri mari pentru cariera sa.

Cristiana Grigore a scris un articol despre filantropie si rolul acesteia in formarea coeziunii sociale si a avut amabilitatea de a-mi da voie sa public acest articol pe blogul meu. Cred ca este o lucrare foarte bine fundamentata, ce lamureste multe concepte legate de filantropie, caritate si mai ales de motivele care stau la baza acestora.

Enjoy 🙂

Rolul filantropiei în formarea coeziunii sociale

Cristiana Grigore
Peabody College
Vanderbilt University

Universităţile, bibliotecile şi alte instituţii publice apropie oamenii. Acestea promovează binele public şi sunt deschise către orice rasă, vârstă, sex sau statut social. La orice universitate importantă precum University of Chicago, studenţii albi şi negri studiază împreună pentru examen. La bibliotecă, un avocat şi un taximetrist citesc acelaşi roman. La Carnegie Hall, o bătrână stă lângă un tânăr, ambii bucurându-se de aceeaşi muzică.

Câţi dintre aceşti oameni sunt conştienţi că astfel de instituţii sunt de multe ori rezultatul unor acte filantropice?

Această lucrare isi propune să prezinte importanţa filantropiei în crearea unei societăţi coezive. Coeziunea socială este definită ca o măsură de performanţă sau comportament, în care o societate este capabilă să supravieţuiască unei ameninţări exogene fără violenţă. (Heyneman, 2002/3) Coeziunea socială conduce la toleranţă, pace şi dezvoltarea societăţii.

Lucrarea începe cu definirea filantropiei, enumerând principalele sale caracteristici şi diferenţiind-o de alte forme de generozitate. Apoi, lucrarea explică motivele care stau la baza actelor filantropice. Mândria, vanitatea, altruismul, responsabilitatea de a ajuta societatea sunt cateva dintre ele. Filantropii au o poziţie privilegiată în cadrul societăţii; ei pot fi vazuţi ca modele care sa influenţeze pozitiv comportamentul altor oameni. Fundaţiile filantropice sunt analizate si din perspectiva medierii comunicarii dintre donatori şi beneficiari. Lucrarea continuă cu prezentarea a două forme de filantropie, filantropia patronajului şi filantropia modestiei. Lucrarea se incheie cu o discuţie asupra efectelor generale ale acestor două tipuri de filantropie asupra prosperităţii şi capitalului social.

Filantropia

Termenul „filantropie” este derivat din philanthropos, ceea ce înseamnă iubire pentru umanitate. Filantropia este definită ca „o preocupare altruistă pentru bunăstarea şi dezvoltarea oamenilor, manifestată de obicei prin donaţii de bani, proprietăţi sau activităţi către persoanele nevoiaşe, prin dotarea unor instituţii educaţionale şi spitale şi prin generozitate în alte scopuri sociale”. (Freund,1996, p.13).

Continue reading

despre finantarea educatiei

“Din pacate, in ultimii ani, performantele noastre educationale si-au pierdut stralucirea. Parintii se plang de calitatea in scadere a educatiei pe care o primesc copiii lor. Multi sunt chiar ingrijorati de punerea in pericol a integritatii fizice a copiilor lor. Profesorii se plang ca atmosfera in care li se cere sa predea, nu este, deseori, favorabila educatiei. Un numar tot mai mare de profesori se tem pentru siguranta lor fizica, chiar si in clase. Contribuabilii se plang de costuri tot mai mari. Gasesti cu greutate o persoana care sa considere ca scolile noastre ofera instrumentele necesare pentru a face fata problemelor vietii.”

Ai presupune ca este o opinie despre sistemul educational romanesc actual. Si totusi este un fragment din cartea “Free to Choose” scrisa de catre Milton si Rose Friedman in 1980.

Friedman porneste de la premisa ca educatia publica sufera din cauza centralizarii si controlului guvernamental excesiv. Pentru educatie, aceasta “boala” a luat forma tagaduirii controlului multor parinti asupra tipului de educatie pe care o primesc copiii lor. Autoritatea a trecut de partea guvernului, a ministerului, a inspectoratelor.

Pe masura ce lucrul acesta se intampla, rolul parintilor scade.
Si cred ca acest lucru este evident si la noi – parintii sunt in marea lor majoritate total absenti din procesul decizional la nivelul scolii.
Mai departe Friedman face o paralela intre lumea corporatiilor si scoala – comparatie care porneste cred eu de la principii foarte valabile. „Daca un consumator (in cazul nostru elevul) este liber sa aleaga, o intreprindere (scoala) se poate dezvolta numai daca produce o marfa (oferta educationala, programul scolar) pe care, fie datorita pretului, fie datorita calitatii, consumatorul o cere”. Cu pretul e tricky (vezi Spiru Haret), cand e vorba despre calitate insa sunt perfect de acord.

Cand este vorba despre educatie, parintii cu venituri mari isi pastreaza libertatea de a alege. Ei au posibilitatea de a-si trimite copiii la cele mai bune scoli, chiar daca asta inseamna a plati mai mult – si asta inseamna de asemenea si a plati dublu: o data prin taxe si impozite pentru a sustine sistemul de stat si apoi prin taxele scolare la scolile private alese. Cea mai rea situatie este la parintii cu venituri mici insa – care au extrem de putine variante de a alege cu adevarat felul in care se desfasoara educatia propriilor copii.

Singura lor posibilitate este de a incerca sa influenteze autoritatile care se ocupa de scoala respectiva, sarcina extrem de dificila si cu rare exemple de succes.

Friedman pledeaza de fapt pentru un mult mai puternic control al parintilor asupra educatiei copiilor lor. Si propune un model de vouchere educationale – ce ar lua controlul din mana birocratilor si l-ar plasa la parinti.

Sa presupunem ca fiecare parinte primeste un voucher – o bucata de hartie rascumparabila la o anumita valoare daca si numai daca este folosita pentru a plati scolarizarea copilului. Acest voucher ar avea o valoare foarte clar precizata, standardizata… Sa spunem 1’000 EUR. Parintii au libertatea totala de a alege scoala (de stat sau privata) si de a plati studiile copilului folosind acest voucher.

Aceasta ar da fiecarui parinte o mai mare posibilitate de a alege si in acelasi timp ar face ca scolile de stat sa concureze cu cele private pentru atragerea cat mai multor elevi posesori de vouchere valorice.

In prezenta lege a educatiei apare principiul „resursa financiara urmeaza elevul”. Conform acestui principiu, alocatia bugetara aferenta unui elev se transfera la unitatea de invatamant la care acesta invata.

Este clar un pas inainte care poate influenta pozitiv calitatea educatiei. Deosebirea fata de sistemul de vouchere este controlul si fluxul banilor. Faptul ca parintele are efectiv in mana voucherul poate sa il determine sa se implice mai mult in decizia privind educatia propriului copil, se va simti probabil mult mai puternic in negocierea ofertei educationale.

Mai exista multe elemente inovative in noua lege si voi incerca sa le abordez rand pe rand in urmatoarele articole.

bilant 2009

Inspirata de articolul unei prietene, am decis sa fac si eu bilantul anului ce maine se sfarseste.

Cred ca nu exagerez cand spun ca 2009 a fost poate cel mai bun an din viata mea de pana acum. Atat din punct de vedere profesional cat si personal lucrurile au mers cat se poate de bine. Sunt extrem de recunoscatoare pentru tot ceea ce mi se intampla, de multe ori am senzatia ca „cineva acolo sus ma iubeste” si are grija ca toti anii de lipsuri, deznadejde, frustrare si neputinta sa fie cumva compensati acum.

Profesional vorbind, munca la fundatie mi-a oferit satisfactii enorme. Este mare lucru sa gandesti un proiect, sa iti doresti foarte mult ca el sa fie demarat, sa crezi in el si in binele pe care poate sa il raspandeasca in lume, si sa ai posibilitatea si mana libera sa il pornesti si sa ii vezi roadele si felul in care el influenteaza in bine viata altor oameni. Si cand este vorba de mai multe astfel de proiecte, nu poti decat sa simti direct, nemijlocit satisfactia impactului pe care munca ta il are si nu exista o satisfactie mai mare decat asta.

Ideile au venit in timp si le-am pus in aplicare aproape imediat. Gala Premiilor in Educatie, Professoria, joburilaorizont.ro, au fost proiecte care nu erau planificate la inceputul anului si care totusi au fost puse in aplicare datorita unei foarte de apreciat flexibilitati a fondatorului fundatiei si datorita unei echipe mici dar puternice si entuziaste. De altfel nimic din ceea ce s-a intamplat anul acesta nu s-ar fi realizat fara pasiunea si munca echipei fundatiei, sunt oameni care pun foarte mult suflet in tot ceea ce fac si care gasesc multa satisfactie in munca lor.

Cred ca Gala Premiilor in Educatie este Proiectul (cu P mare) al acestui an. Am fost extrem de norocoasa sa o intalnesc pe Roxana Colisniuc care se ocupa de acest proiect. Nu cred ca as fi putut gasi pe cineva mai potrivit decat ea iar felul in care ea a fost „cooptata” a avut ceva providential in sine (traiasca Facebook). I-a placut ideea din prima, a vrut sa fie partasa la conceperea si nasterea ei, a muncit zi si noapte pentru ca Gala Premiilor in Educatie sa fie cu adevarat un proiect revolutionar in domeniul educatiei, un cu totul alt mod de a aborda nevoile acestuia. O abordare pozitiva si constructiva intr-un moment in care scoala romaneasca este privita cumva fara speranta. Promovarea adevaratelor modele, a adevaratelor valori, a celor care intr-o mare de mediocritate reusesc sa tina sus standardele si sa ii molipseasca si pe cei din jurul lor. Am crezut foarte mult in aceasta idee si am fost extrem de fericita sa vad ca Roxana a dus cu succes mesajul mai departe si a reusit sa aduca in proiect oameni extraordinari, profesionisti din felurite domenii avand toti in comun aceeasi pasiune: educatia. Oameni cu care am fost extrem de onorata sa lucrez si pe care sper sa ii putem pastra alaturi si in 2010: juriul Galei Premiilor in Educatie. Sunt oameni care si-au dedicat zeci de ore, zile si nopti pentru evaluarea miilor de candidaturi la Gala. Si care sper si… stiu ca au fost uimiti si fericiti sa descopere oameni si proiecte frumoase care merita cunoscute, premiate si mai ales replicate.

Colaborarea cu Liga Studentilor Romani din Strainatate a fost de asemenea o experienta frumoasa. Dupa doar 6 luni de existenta LSRS numara deja peste 2’000 de membri, tineri romani educati la scolile cele mai bune din lume, care au o misiune comuna: imbunatatirea societatii si a lumii in care traim, reintoarcerea in Romania si reconstructia unui nou sistem, mai bun, modern. Nerealist, nerezonabil  si un pic nebunesc? Poate. Dar lumea nu poate evolua fara acesti nebuni frumosi.

Pentru ei am facut joburilaorizont.ro, pentru a le oferi informatii despre oportunitatile care ii asteapta „acasa”. Pentru a le transmite ca ii apreciem si ca noi credem ca ei sunt extrem de importanti pentru modernizarea Romaniei.

O alta intalnire providentiala a fost cea cu Marian Stas (multumesc Irina Anghel). Marian imi ofera in fiecare zi un exemplu de profesionalism si pasiune, este un model pentru mine si o persoana care cu siguranta imi influenteaza si imi va influenta pentru multa vreme „calea”, drumul meu catre cunoastere si mai ales auto-cunoastere. Am realizat impreuna „Professoria” anul acesta iar pentru la anul avem planuri si mai mari, proiecte care vor transforma scoala romaneasca, chiar de va fi nevoie de ani intregi pentru asta.

Sunt recunoscatoare de asemenea pentru toti oamenii frumosi pe care i-am intalnit anul acesta si care mi-au oferit enorm, fara sa stie: Alina, Diana, Simona, Dragos, Tianu, Catalin, Ovidiu, Anca, Cristian, Diana, Magda, Magda, Alexandra, Gabriela, Marius, Florin, Mihai, Ema, Eli, Alexandru… toti mi-au oferit un dar pe care nu stiu daca voi putea vreodata sa il egalez: motivatie si speranta ca lucrurile merg spre bine.

2009 a fost un an foarte bun, insa nu a fost deloc un an usor. A trebuit de asemenea sa intelegem ca faptele bune nu raman niciodata nepedepsite si a trebuit sa acceptam ca orice proiect am face, oricat de bun, bine intentionat, cu atentie implementat si cu profesionalism dus pana la capat, vor exista intotdeauna critici si contestatari, unii mai bine, altii mai rau intentionati. A fost si aceasta o lectie, din care am invatat sa selectam si sa ascultam intotdeauna criticile constructive si sa incercam sa ne imbunatatim munca.

Le multumesc de asemenea celor peste 5’600 de bursieri ai nostri care ne fac mandri in fiecare zi cu realizarile si evolutia lor.

Multumesc echipei mele, lui Toni, Christinei, Aurorei, Alexandrei, Cristinei, Dianei, Roxanei, lui Nicu, Adrianei, Sandei, tuturor voluntarilor care au muncit alaturi de noi – sunt foarte mandra de voi, de noi, si de lucrurile pe care am reusit sa le facem impreuna.

Tuturor le multumesc si le doresc un an nou frumos, plin de speranta si de dragoste.

studiul in tara versus studiul in strainatate

Astazi am participat la o dezbatere cu tema “Tu unde cobori? La Universitatii sau la Sorbona?”, organizata de catre Club LMT la Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu.

Au mai participat Marian Stas, Simona Iftimescu si Dragos Bucurenci.

A fost o dezbatere foarte interesanta, inclinata destul de mult catre a favoriza studiul in strainatate. Mi-au placut foarte mult participantii la discutie: Dragos are un stil foarte prietenos, direct dar in acelasi timp al naibii de informat, Marian este pedagogul innascut iar Simona este tanara, dinamica, extrem de implicata si pornita sa schimbe lumea.

Cateva idei care au fost vehiculate:

De ce sa pleci in strainatate?

In primul rand pentru ca universitatile din strainatate – cele aflate in topurile international – ofera o educatie de buna calitate.

Exista in acest moment doua topuri recunoscute la nivel international: QS si Shanghai.

Exista niste motive pentru care aceste universitati sunt in topuri, si pentru a le explica trebuie sa descriu mai intai care sunt criteriile de evaluare.

In cazul QS, in primul rand este vorba despre “peer evaluation”. Cu alte cuvinte, se trimite un chestionar tuturor universitatilor dintr-o anumita tara si li se cere acestora sa isi evalueze “concurentii”. Este un exercitiu foarte bun pentru ca te ajuta cumva sa te pozitionezi, sa iti stabilesti pozitia pe piata in raport cu celelalte institutii.

Este vorba apoi de evaluarea oferita de catre angajatori. Cu alte cuvinte, beneficiarii sistemului educational, cei care vor angaja absolventii “produsi” de sistemul respectiv sunt implicati in mod activ la evaluarea universitatilor.

Diversitatea este un element esential al unei universitati bune. La Harvard de exemplu, 20% dintre studenti sunt internationali. Vei avea deci colegi asiatici, afro-americani, africani, indieni, iar acest lucru te va face sa intelegi mult mai bine diversitatea, sa intelegi diferentele si punctele in comun si sa renunti la eventuale prejudecati. Te vei alege si cu multi prieteni imprastiati prin toata lumea.

Numarul de studenti per profesor este esential. La acelasi Harvard exista 1 profesor la fiecare 5 studenti si asta asigura o calitate exceptionala a actului educational. Iar profesorii nu sunt doar depozitari de informatii, ci sunt si mentori: ei te sfatuiesc atunci cand ajungi intr-un impas si te indruma atunci cand nu esti sigur care este calea cea mai buna.

Mai sunt importante desigur si articolele publicate de catre profesorii universitatii respective sau de catre alumni in reviste de specialitate si conteaza si numarul de premii Nobel primite de catre profesori sau absolventi.

 

In al doilea rand, este important sa studiezi in strainatate deoarece, in contextul unei lumi globalizate este important ca un student roman sa dobandeasca experienta unei alte civilizatii, a unei alte culturi si mentalitati.

Traim intr-o lume in care granitele se estompeaza, devin irelevante. Daca pleci in afara Romaniei vei fi uimit sa descoperi ca poti trece prin granite fara sa ti se ceara buletinul sau pasaportul. Esti pur si simplu cetatean european si ai aceleasi drepturi pe tot teritoriul Uniunii Europene. Peste un an sau doi, cetatenii romani vor avea drept de munca oriunde in spatiul european. Trebuie ca si tinerii romani sa se adapteze la aceste schimbari si la aceasta deschidere deoarece altfel nu vor fi pregatiti pentru o societate globalizata. Trebuie sa renuntam si la barierele mentale care ne impiedica sa vedem care ne sunt de fapt optiunile si cat de deschis ne este orizontul. Intr-o lume globalizata, alegerile nu se mai fac in functie de distante geografice, iar in cazul educatiei este la fel. Pur si simplu studiezi acolo unde stii sigur ca vei avea cel mai mult de castigat din aceasta experienta.

Desigur, exista anumite potentiale piedici: in primul rand sustinerea financiara pe perioada studiilor. Exista si solutii: universitatile insele ofera burse de studii, exista fundatii care acorda burse si mai exista desigur varianta unui job in timpul facultatii/masterului.

Important este sa incerci.. si mai ales, sa iti doresti foarte mult experienta.

S-a mai discutat de asemenea despre conditiile de eligibilitate pentru o astfel de bursa sau pentru orice fel de sustinere financiara pe perioada studiilor. Si aici toti vorbitorii au fost de acord: este important sa ai note bune, este important sa fii inteligent, este insa si mai important sa te uiti un pic si in jur, la comunitatea in care traiesti, si sa te implici activ in viata acesteia. Ca este vorba la apartenenta la o asociatie studenteasca, ca este vorba despre activitati de voluntariat sau internship, orice astfel de implicare este importanta pentru obtinerea unei burse.

tabara olimpicilor

Scuze pentru tacerea prelungita insa a inceput o perioada nebuna la fundatie.

Weekendul trecut am fost cu totii plecati in Tabara Olimpicilor, un proiect pe care il derulam in fiecare an si unde incercam sa facem cunostinta cu cei mai buni bursieri ai nostri. Anul acesta am fost impreuna la Sinaia, Hotel International si au participat 120 de bursieri – liceeni – toti cu rezultate foarte bune la olimpiade si concursuri international.

Anul trecut a fost bine, anul asta a fost extraordinar!

Cei care au participat ne-au uimit prin forta, entuziasmul si pasiunea lor. Tineri, inteligenti, dar si cu o mare dorinta de a schimba lumea.

Am avut sesiuni de training si workshopuri de comunicare dar si management al carierei. Marius si echipa For People au reusit sa dinamizeze atmosfera, sa coaguleze echipe si mai ales sa ofere noi perspective.

Cateva reactii ale participantilor:

“Pot sa zic ca acum o privesc cu nostalgie desi nu au trecut decat 28 de ore de cand am parasit Sinaia.A fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vara aceasta.
Imi amintesc prima zi in care, de emotie, nu o vedeam pe domnisoara Cristina in gara,facandu-mi semn cu mana. Apoi seara,prima activitate in aer liber.Toate acele jocuri ne stimulau lucrul in echipa chiar daca abia ne cunosteam sau…nu ne cunosteam deloc.
Intalnirea cu membrii echipei(eu am fost la echipa galbena),primul micul dejun luat impreuna,prima activitate,primele discursuri.Atatia oameni importanti ce vorbeau pe teme care in mod sigur ne interesau.
Marius…un om extraordinar.Iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat prin ethos-ul,logos-ul si pathos-ul tau.” Cristina

  Continue reading