studiul in tara versus studiul in strainatate

Astazi am participat la o dezbatere cu tema “Tu unde cobori? La Universitatii sau la Sorbona?”, organizata de catre Club LMT la Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu.

Au mai participat Marian Stas, Simona Iftimescu si Dragos Bucurenci.

A fost o dezbatere foarte interesanta, inclinata destul de mult catre a favoriza studiul in strainatate. Mi-au placut foarte mult participantii la discutie: Dragos are un stil foarte prietenos, direct dar in acelasi timp al naibii de informat, Marian este pedagogul innascut iar Simona este tanara, dinamica, extrem de implicata si pornita sa schimbe lumea. studyabroad_main

Cateva idei care au fost vehiculate:

De ce sa pleci in strainatate?

In primul rand pentru ca universitatile din strainatate – cele aflate in topurile international – ofera o educatie de buna calitate.

Exista in acest moment doua topuri recunoscute la nivel international: QS si Shanghai.

Exista niste motive pentru care aceste universitati sunt in topuri, si pentru a le explica trebuie sa descriu mai intai care sunt criteriile de evaluare.

In cazul QS, in primul rand este vorba despre “peer evaluation”. Cu alte cuvinte, se trimite un chestionar tuturor universitatilor dintr-o anumita tara si li se cere acestora sa isi evalueze “concurentii”. Este un exercitiu foarte bun pentru ca te ajuta cumva sa te pozitionezi, sa iti stabilesti pozitia pe piata in raport cu celelalte institutii.

Este vorba apoi de evaluarea oferita de catre angajatori. Cu alte cuvinte, beneficiarii sistemului educational, cei care vor angaja absolventii “produsi” de sistemul respectiv sunt implicati in mod activ la evaluarea universitatilor.

elcgroupshotgorge Diversitatea este un element esential al unei universitati bune. La Harvard de exemplu, 20% dintre studenti sunt internationali. Vei avea deci colegi asiatici, afro-americani, africani, indieni, iar acest lucru te va face sa intelegi mult mai bine diversitatea, sa intelegi diferentele si punctele in comun si sa renunti la eventuale prejudecati. Te vei alege si cu multi prieteni imprastiati prin toata lumea.

Numarul de studenti per profesor este esential. La acelasi Harvard exista 1 profesor la fiecare 5 studenti si asta asigura o calitate exceptionala a actului educational. Iar profesorii nu sunt doar depozitari de informatii, ci sunt si mentori: ei te sfatuiesc atunci cand ajungi intr-un impas si te indruma atunci cand nu esti sigur care este calea cea mai buna.

Mai sunt importante desigur si articolele publicate de catre profesorii universitatii respective sau de catre alumni in reviste de specialitate si conteaza si numarul de premii Nobel primite de catre profesori sau absolventi.

 

In al doilea rand, este important sa studiezi in strainatate deoarece, in contextul unei lumi globalizate este important ca un student roman sa dobandeasca experienta unei alte civilizatii, a unei alte culturi si mentalitati.

Traim intr-o lume in care granitele se estompeaza, devin irelevante. Daca pleci in afara Romaniei vei fi uimit sa descoperi ca poti trece prin granite fara sa ti se ceara buletinul sau pasaportul. Esti pur si simplu cetatean european si ai aceleasi drepturi pe tot teritoriul Uniunii Europene. Peste un an sau doi, cetatenii romani vor avea drept de munca oriunde in spatiul european. Trebuie ca si tinerii romani sa se adapteze la aceste schimbari si la aceasta deschidere deoarece altfel nu vor fi pregatiti pentru o societate globalizata. Trebuie sa renuntam si la barierele mentale care ne impiedica sa vedem care ne sunt de fapt optiunile si cat de deschis ne este orizontul. Intr-o lume globalizata, alegerile nu se mai fac in functie de distante geografice, iar in cazul educatiei este la fel. Pur si simplu studiezi acolo unde stii sigur ca vei avea cel mai mult de castigat din aceasta experienta.

Desigur, exista anumite potentiale piedici: in primul rand sustinerea financiara pe perioada studiilor. Exista si solutii: universitatile insele ofera burse de studii, exista fundatii care acorda burse si mai exista desigur varianta unui job in timpul facultatii/masterului.

Important este sa incerci.. si mai ales, sa iti doresti foarte mult experienta.

S-a mai discutat de asemenea despre conditiile de eligibilitate pentru o astfel de bursa sau pentru orice fel de sustinere financiara pe perioada studiilor. Si aici toti vorbitorii au fost de acord: este important sa ai note bune, este important sa fii inteligent, este insa si mai important sa te uiti un pic si in jur, la comunitatea in care traiesti, si sa te implici activ in viata acesteia. Ca este vorba la apartenenta la o asociatie studenteasca, ca este vorba despre activitati de voluntariat sau internship, orice astfel de implicare este importanta pentru obtinerea unei burse.

astazi intra in dezbatere publica legile educatiei

Inteleg ca sunt dezbatute trei proiecte: Miclea, Andronescu si Adomnitei.

Din punctul meu de vedere schimbarile propuse, desi reale, nu sunt semnificative si de asemenea nu vor duce la transformarea sistemului educational in esenta sa. home_photo_books

In primul rand problemele educatiei in acest moment sunt generate de alte cauze.

Totul porneste cred eu de la confuzia generalizata de valori. Rolul educatiei in acest moment nu este neaparat perceput ca fiind extrem de important in asigurarea bunastarii… la nivel de constiinta colectiva oamenii cauta alte retete facile de succes.

Parintii mei imi spuneau intotdeauna ca daca vreau sa razbesc, sa am o viata decenta si implinita, trebuie sa invat. Ei erau foarte saraci si cu greu ne-au tinut pe toti cei patru frati in scoala. Imi era foame in fiecare zi, tanjeam dupa sandwichurile colegilor, insa eram extrem de ambitioasa si invatam zi si noapte. Simteam cumva ca este singura mea sansa.

Nu stiu daca adolescentii de astazi mai simt acelasi lucru, si nu e vina lor in exclusivitate. Este si vina celor din jurul lor, a societatii in ansamblul sau.

Vorbeam acum cateva saptamani unor copii de 10-11 ani despre responsabilitate sociala (stiu, subiect cam greu de digerat la o varsta atat de frageda). Erau copii instariti, se vedea dupa hainele lor dar mai ales dupa telefoanele mobile de ultima generatie. Am intrebat o fetita daca ea are fetite sarace in clasa. Mi-a zis: „daaaa… destule”. „Si te simti egala lor?” „Nuuu… cum sa fiu eu egala cu ele? Eu am mai multi bani, si haine mai frumoase!”. I-am spus desigur ca de la mine din clasa, copiii cei mai saraci dar ambitiosi si cu rezultate bune la invatatura sunt in acest moment mai instariti si cu slujbe mai bune decat colegii lor cu parinti mai bogati insa mai delasatori.

Nu stiu exact daca fetita a inteles ce am vrut sa spun, insa vorbeam la inceput despre o confuzie a valorilor prezenta la toate nivelurile in societatea romaneasca.

Societatile prospere si eficiente, societatile cu un nivel de trai ridicat, sunt cele care cred in rolul educatiei si care investesc bani, timp si energie in educatia atat a copiilor lor, cat si a adultilor. Sunt societatile in care oamenii cred in munca si in faptul ca aceasta il innobileaza pe om. Sunt societatile in care oamenii investesc in viitorul lor si au rabdare sa culeaga rezultatele. Rabdare.. cuvant magic, nu? Am vrea sa avem totul repede, usor, si mai ales acum!

Revenind la dezbaterea publica pe legile educatiei. Reformele adevarate si serioase se fac cu oameni. Oameni pasionati, dedicati, dar mai ales oameni motivati. Iar motivatia nu sta doar in compensatii materiale (desi desigur si acestea sunt importante) ci mai ales in apreciere, statut si valorificare.

Exista o vreme cand meseria de profesor conferea un statut pe care fiecare tanar aflat la inceput de drum si l-ar fi dorit, daca propriile capacitati intelectuale i-ar fi permis sa se gandeasca serios la o astfel de cariera. A fi profesor insemna a avea in propriile maini destinul si viitorul sutelor de tineri care iti trec pe la clasa si pe care poti sa ii modelezi. A fi profesor insemna a fi „cel mai bun” in domeniul pe care il predai si a te pastra permanent la curent cu noile descoperiri.

Intr-o epoca in care informatiile sunt atat de usor de gasit, ceea ce diferentiaza adevaratii profesori sunt valorile morale si etice pe care reusesc sa le transmita elevilor lor.

Continue reading

interviu markmedia.ro

Saptamana trecuta am avut o discutie foarte interesanta si prietenoasa cu doamna Mihaela Stoenescu de la markmedia.ro. Recunosc ca m-am lasat dusa de val si am vorbit… si am vorbit… cred ca cel putin 2 ore a durat interviul. Multumesc doamnei Stoenescu pentru rabdare si pentru ca a fost un partener de discutie fascinant.

Iata rezultatul:

Educatia Merita si pentru scolarul din Tufanu si pentru bursierul de la Harvard
13 Iulie 2009 – 19 Iulie 2009

Daca luam in considerare numele sonor al fondatorului sau si capitalul financiar pe care l-a alocat (7 milioane USD, anual), e lesne de inteles de ce Fundatia Dinu Patriciu are toate datele pentru titlul de cea mai puternica organizatie neguvernamentala din Romania. Daca analizam misiunea asumata de FDP (sprijinirea educatiei, in toate formele ei) si mai apoi formele concrete pe care le ia aceasta, putem vedea cu usurinta si valoarea beneficiului oferit: accesul la educatie pentru mii de tineri fara posibilitati materiale.
La o privire si mai atenta, devine clar ca nu doar tinerii in cauza au sansa de a-si cladi un viitor solid prin educatie, ci si societatea romaneasca, in ansamblul ei.

Sprijin pe termen lung pentru educatia tinerilor

MarkMedia.ro: In ce masura initiativa omului de afaceri Dinu Patriciu a aparut ca urmare a necesitatii de a „intoarce” comunitatii parte din bunastarea business-ului pe care l-a dezvoltatsi cat, pe de alta parte, ar putea fi trecut „in contul” dorintei fondatorului de a-si aduce contributia personala la cresterea nivelului educational al noilor generatii?

Tincuta Apateanu: In primul rand, trebuie spus ca motivatiile domnului Patriciu de a se implica in filantropie sunt multiple. As mentiona mai intai faptul ca domnul Patriciu a fost profesor la facultatea de arhitectura si de atunci a ramas personal foarte apropiat de domeniul educatiei. De-a lungul timpului – si ma refer la perioada premergatoare infiintarii fundatiei – domnia sa a sustinut foarte multi tineri prin burse pentru studii in strainatatate si, in plus, a sponsorizat tot felul de proiecte in domeniul educatiei. La un moment dat a aparut insa necesitatea ca aceste proiecte sa fie administrate de o fundatie, ca urmare a deciziei domnului Patriciu de a sprijini educatia tinerilor printr-un demers unitar, sustenabil si pe termen lung.

Aceasta fundatie reprezinta asadar implicarea personala a domnului Patriciu in comunitate si, in mod special, in sistemul educational din Romania.

Daca ne referim la Rompetrol, vorbim de un lucru separat, de implicarea acestei companii in viata comunitatii din care face parte. E un lucru cu totul diferit de activitatea Fundatiei Dinu Patriciu pentru ca in primul caz e vorba de initiative de CSR ale companiei Rompetrol, care sunt finantate din profitul acesteia.
In cazul nostru, vorbim de o initiativa personala a unui om, care este legata direct de apropierea domnului Patriciu sale de domeniul educatiei ca si de dorinta sa de a reinvesti in comunitate. Din cate stiu eu, si il cunosc de cativa ani pe domnul Patriciu, de vreo 9 ani, domnia sa si-a dorit sa sustina tinerii din mediul rural lipsiti de mijloace materiale, pentru ca acestia sunt cei care se lovesc in mod special cu bariere de acces la invatamantul de calitate (liceu sau universitate). Exista statistici care arata ca doar 2% din tinerii din mediul rural ajung la universitate.

Societatea civila din Romania are nevoie de vizibilitate

MarkMedia: Care este bugetul de care beneficiaza Fundatia Dinu Patriciu?

Tincuta Apateanu: Domnul Patriciu a alocat un buget considerabil fundatiei; este vorba de 7 milioane de dolari anual. Implicarea personala a domniei sale este reflectata foarte clar de modul de finantare a fundatiei. Vorbim de o finantare avand la baza un mecanism de endowment, un procedeu foarte obisnuit de finantare a fundatiilor in SUA, care consta in plasarea unei sume de bani intr-un fond de investitii si utilizarea dobanzii aferente pentru sustinerea financiara a proiectelor fundatiei. In cazul de fata, domnul Patriciu a plasat suma de 100 milioane de USD intr-un fond de investitii din strainatate, cu care a negociat o rata anuala minima de profit de 7%, de unde si suma de 7 milioane de USD care asigura bugetul anual al Fundatiei.

Este, cum spuneam, un mecanism care asigura finantare celor mai multe fundatii din America, pe cand in Romania exista, din cate stiu, doar 2 fundatii finantate in acest mod – Fundatia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc si noi. Si spun asta pentru ca exista multe proiecte frumoase, sunt oameni inimosi si organizatii extraordinare in Romania dar cele mai multe dintre acestea se zbat mereu pentru fonduri. Obtin fonduri pentru un proiect si cand il incheie pe acesta deja se intreaba de unde sa mai faca rost de fonduri pentru urmatoarele. Asta face ca societatea civila din Romania sa nu fie sustenabila pe termen lung.

Aici intervine si viziunea pe care statul, in ansamblul sau, o are asupra societatii civile. Sunt tari in lume in care statul incurajeaza foarte puternic dezvoltarea societatii civile. Din punctul meu de vedere, societatea civila din Romania are nevoie de vizibilitate pentru ca e nevoie sa se vada si lucrurile bune care se intampla in jurul nostru dincolo de scandaluri si violenta. In plus, cred ca este nevoie de un nivel mai ridicat de educatie a publicului in ce priveste spiritul filantropic. Trebuie sa ne gandim ca societatea civila suntem si noi si deci trebuie sa ne implicam si noi, in masura in care avem fiecare posibilitatea. De altfel, acesta este un comportament pe care noi incercam sa-l promovam.

Continue reading

de ce este nevoie de o gala a premiilor in educatie?

Marturisesc ca inca de cand am pornit proiectele acestei fundatii m-am gandit permanent la posibilitati de a influenta intr-un mod pozitiv sistemul educational romanesc. Si la a face acest lucru intr-un fel cat mai eficient posibil. Am considerat intotdeauna ca nu numai Ministerul Educatiei, nu numai profesorii si nu numai scolile pot realiza schimbari. Educatia este si responsabilitatea noastra, fie ca suntem angajatori, parinti, jurnalisti sau organizatii neguvernamentale. Cred cu putere ca lucrurile se pot face cu succes impreuna, comunicand unii cu ceilalti, lucrand impreuna pentru acelasi obiectiv: acela de a creste prestigiul si mai ales valoarea intrinseca a scolii romanesti.

Am auzit in ultima vreme prea multe scandaluri legate de educatie: violenta in scoli, abandon scolar, neadaptarea programei scolare la nevoile angajatorilor si ale pietei muncii, lipsa unui invatamant superior de calitate. Sunt toate probleme reale, desigur. Si este bine sa vorbim despre ele.

Dar oare este suficient?

Continue reading

tot despre educatie

In dimineata asta am primit certitudinea: cu siguranta am gresit ceva in educatia fiului meu.

El este foarte interesat mai nou de planete.. a facut la gradinita un curs despre asta si de atunci (cred ca au trecut vreo 3 saptamani) imi tot spune sa ii citesc despre planete, sa ii desenez planete si asa mai departe. Ei, am descoperit acum vreo 2 zile ca Google Earth are si un site cu sistemul solar, univers, stele, etc. Si i l-am instalat. Cred ca a fost o greseala pentru ca in dimineata asta a venit la mine cu ochii in lacrimi si mi-a aratat ceva pe monitor. Era Helix Nebula si pe google earth era atasat chiar clipul asta de pe Youtube.  L-am intrebat desigur de ce plange si mi-a spus: “noi de ce nu putem sa vedem asta pe cer?”. Sunt de acord, nebuloasa asta este impresionanta.. dar chiar pana la lacrimi? Sa nu fiu prost inteleasa: el nu prea are voie la calculator.. Maxim 30 minute pe zi si doar pentru ca este el foarte doritor. Altfel chiar nu cred ca e sanatos la varsta asta.

Cred ca e cazul sa iesim din casa acum sa ne mai jucam cu cainii.. sa mai privim florile… soarele :-)

P.S. Are 4 ani si jumatate

solutii posibile pentru educatie

Nu sunt un specialist in sisteme educationale. Sunt insa un produs al unui astfel de sistem si imi pot forma o opinie ce se bazeaza mai mult pe bun simt decat pe studii de cercetare profunde.

Din punctul meu de vedere imbunatatirea educatiei in Romania s-ar putea face cu investitii serioase de bani si energie dar mai ales cu viziune si leadership.

Daca as putea reforma sistemul as porni probabil cu urmatoarele elemente:

-          As corela salariilor profesorilor cu performanta acestora. Performanta as lega-o atat de metode moderne de predare dar si de teste periodice aplicate profesorilor pentru a verifica felul in care acestia isi actualizeaza cunostintele legate de domeniul pe care il predau. Am intalnit prea multi profesori care nu mai investesc in propria dezvoltare profesionala si care isi predau liniar materia desi informatia este depasita. As pune mare accent pe evaluarile anonime si permanente ale elevilor.

-          As aplica un sistem riguros de monitorizare a calitatii in educatie. Ma refer in special la calitatea ofertei educationale, la felul in care scolile creeaza un mediu competitiv si bine „echipat” si la felul in care isi pregatesc absolventii pentru viata si pentru piata muncii.

Continue reading

copiii de la sate versus copiii de la oras

Anul trecut, prin primavara, am fost la o scoala mica si saracacioasa dintr-un sat de langa Valenii de Munte. Pe langa rechizite am dus copiilor de acolo si multe jucarii. Tin minte ca m-a impresionat in mod deosebit un baiat care, timp de doua ore cat am stat noi acolo, a tinut strans in brate o cutie ce continea un joc pe care noi i-l oferisem. Pe cand ceilalti copii desfacusera deja pachetele de la noi si se jucau impreuna, el statea retras si nu dadea drumul cutiei. L-am intrebat de ce nu isi desface cadoul, de ce nu se joaca cu ceilalti. I-a aparut o lacrima in coltul ochiului, a strans si mai tare pachetul in brate, si mi-a spus.. ca ii este teama ca o sa piarda jucaria.. ca ceilalti copii or sa i-o ia. Si ca nu vrea sa i se intample asta pentru ca este prima jucarie noua pe care o primeste. Atunci, pe loc, mi-a venit sa plang. Insa am zambit, l-am incurajat, si i-am spus ca poate sa isi pastreze jucaria, nimeni nu o sa i-o ia, si in plus o sa-i mai dam si altele.
Mi-am dat seama atunci ce diferenta enorma este intre acest copil si copilul meu de exemplu. Obisnuit sa primeasca des, tot felul de jucarii, obisnuit sa se joace cam o jumatate de ora cu una si apoi sa isi piarda interesul si sa doreasca alta.

Continue reading