Avem nevoie de o nouă Lege a educației?

tired-studentCare este starea sistemului acum:

Rata părăsirii timpurii a studiilor este încă foarte mare, de 17-18%[1] în ultimii ani în condițiile în care țintele Europa 2020 sunt de 10% pentru acest indicator. Vorbim așadar despre sute de mii de români care nu au absolvit nici măcar cele 10 clase obligatorii.

În fiecare an, aproximativ jumătate dintre elevii care dau examenul de Bacalaureat nu reușesc să promoveze, iar ceea ce se întâmplă cu acești tineri fără calificare și fără abilități care să le permită integrarea pe piața muncii nu este măsurat pe deplin în statistici. Ceea ce este sigur este că eșecul lor afectează atât familiile lor cât și întreaga societate.

Școala profesională necesită investiții importante și o strânsă cooperare cu factorii economici pentru a deveni o alternativă reală, dezirabilă la învățământul teoretic. Apropos de școala profesională, mi-aș dori totuși să mergem mai departe decât să țintim pregătirea timp de 3 ani pentru meserii care se învață de altfel într-o lună prin cursuri de calificare. Articolul din linkul de mai devreme mi-a adus aminte de o declarație a unui om de afaceri olandez care mi-a spus, acum câțiva ani, că avantajul nostru competitiv, ca țară, este că furnizăm forță de muncă ieftină.

Rezultatele elevilor români la teste internaționale precum PISA[2] sunt slabe tocmai pentru că aceste evaluări măsoară felul în care elevii pot să aplice în practică informațiile teoretice pe care le învață la școală. Este dificil să reușești să faci acest lucru atunci când învățământul este teoretic iar învățarea se bazează pe memorare, nu pe aplicarea în practică a informațiilor.

În doar 4 ani, numărul studenților înscriși la facultățile din România a suferit o cădere dramatică, de peste 50%, o scădere fără precedent și care ar trebui să ne îngrijoreze. Această scădere este cauzată atât de provocările cu care se confruntă sistemul educațional preuniversitar, cât și de lipsa de corelare a ofertei universităților cu cerințele pieței muncii. Această scădere vine în contextul în care doar 18% din totalul angajaților din România au studii universitare[3] versus 40% ținta europeană.[4]

Deși provocările și nevoile sunt foarte mari, totuși bugetul alocat de România educaţiei este cel mai mic din Uniunea Europeană. Doar 3,4% din Produsul Intern Brut, în timp ce în alte state investesc chiar și 8%[5]. Când vorbim despre investiția publică în educație, nu este vorba doar despre bugete, ci despre un mesaj puternic pe care instituțiile statului îl transmit către opinia publică – acela că educația este importantă pentru noi ca Stat și că suntem dispuși să investim bani, efort, timp pentru a îmbunătăți starea de fapt.

Revenind la contextul noii legi a educației, acest demers trebuie pornit având în minte și în conștiință elevul, studentul și nevoile acestora.

  1. Elevii și studenții au nevoie de cadre didactice bine pregătite și motivate, profesori plătiți la un nivel decent dar în același timp atent selecționați și evaluați. În acest context ar trebui să inițiem o dezbatere publică despre sistemul de selecție și pregătire inițială a cadrelor didactice pentru a ne apropia de ceea ce se întâmplă în sistemele performante, unde oamenii sunt factorul cel mai important în succesul unei instituții de invățământ.

Cum atragem absolvenții cei mai buni către o carieră didactică? Cum îi pregătim – atât teoretic, cât și practic, pentru ca ei să devină adevărați mentori pentru noile generații? Cum îi motivăm pentru ca ei să vină cu drag la școală și să investească trup și suflet în slujba lor nobilă? Acestea sunt întrebări importante cărora noua lege a educației trebuie să le ofere răspunsuri.

  1. Copiii au nevoie să înțeleagă ceea ce se predă la școală și mai ales să înțeleagă de ce trebuie să învețe unele lucruri – care este aplicabilitatea cunoștințelor în viața reală, de zi cu zi. Pentru asta este necesară o regândire atât a planurilor cadru, a programelor școlare cât și a metodelor didactice.
  2. Elevii români trebuie să aibă acces egal la oportunități educaționale, indiferent de mediul de proveniență iar pentru realizarea acestui deziderat trebuie sa investim în mediul rural și să sprijinim categoriile defavorizate. Trebuie să ne îndreptăm atenția cu prioritate către copiii și tinerii din mediul rural – în acest moment doar 25% dintre ei ajung să termine un liceu și doar 2% o facultate[6], această realitate demonstrând în fapt inechitatea sistemului educațional.
  3. Infrastructura este de asemenea importantă așadar sunt necesare investiții în școli moderne, cu laboratoare și echipamente necesare studiului. În acest sens, parteneriatele public-privat și atragerea agenților economici către sprijinirea învățământului ar putea să aducă infuziile de capital atât de necesare, pe lângă finanțarea de bază acordată de stat.

 

Este evident că aceste lucruri nu pot fi implementate rapid, pe termen scurt. Însă orice lege a educației care nu stabilește măcar premisele schimbării este doar o lege “intermediară” care sporește și mai mult instabilitatea sistemului și așa vlăguit de prea multe modificări care nu au schimbat de fapt nimic.

Avem nevoie de o viziune pentru viitor și de decizii strategice în privința direcției pe care dorim să pornim împreună – viziune care să nu mai fie schimbată la fiecare nouă guvernare.

Ce ar trebui să știe și să facă un proaspăt absolvent peste 5 – 10 ani, pentru a avea succes pe piața muncii? Care sunt abilitățile și competențele cu adevărat importante pentru societatea viitorului în care copiii noștri vor trăi? Cum putem flexibiliza educația pentru ca ea să țină pasul cu evoluțiile pieței muncii? Întrebări importante la care suntem datori să răspundem.

 

[1] http://www.caleaeuropeana.ro/comisia-europeana-eurostat-rata-abandon-scolar-romaniascadere-mult-peste-media-ue/

[2] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16124454-publicat-rezultatele-testelor-pisa-2012-romania-ocupa-locul-45-matematica.htm

[3] http://www.mediafax.ro/economic/ins-83-6-la-suta-din-populatia-ocupata-a-romaniei-lucreaza-in-sectorul-privat-14184792

[4] http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/28_tertiary_education.pdf

[5] http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Public_expenditure_on_education,_2010_(1)_(%25_of_GDP)_YB14.png

[6] http://edu.presidency.ro/upload/raport_edu.pdf – pag. 8

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*