O noua scoala

Totul a pornit de la acest film, pe care nici macar nu mai stiu cine mi l-a recomandat:

Studio Schools

Ideea mi s-a parut geniala: acest tip de scoala pare a rezolva foarte multe dintre hibele sistemului clasic. Ea este adresata adolescentilor intre 14-19 ani (asadar este echivalentul liceului in sistemul romanesc) si nu cuprinde mai mult de 300 de elevi/institutie.team-building-leadership-with-physical-education-majors-at-the-college-at-brockport-www-create18

Sa luam pe rand problemele pe care le abordeaza modelul:

angajatorii se plang ca absolventilor le lipsesc abilitati si competente de baza. Ei bine, elevii din studio schools trebuie sa faca stagii intensive de practica in firme sau ONG-uri din comunitatea in care se afla scoala (4 ore/saptamana pentru tinerii de 14-15 ani, 12 ore pe saptamana pentru cei peste 16 ani). Stagiile respective se incheie cu proiecte reale, platite de catre angajator (elevii, asadar, primesc bani pentru munca lor). In mod evident, in acest fel, ei isi vor dezvolta competente reale ce ii vor ajuta mai tarziu, atunci cand isi vor cauta un loc de munca.

vacantele prea lungi (3 luni) determina o crestere a decalajului dintre performantele elevilor “avuti” si ale celor din familii sarace. Explicatia este ca cei din urma nu au bani sa mearga in excursii, la muzee, in calatorii in afara tarii, si nu au astfel acces la surse importante de educatie formala si non-formala. Solutia studio schools:  acestea sunt deschise 12 luni / an. Asta nu inseamna ca nu au vacante, doar ca sunt mai mici iar in timpul lor scoala asigura activitati extracurriculare.

modelul de educatie in care elevii stau in banci si asculta iar profesorul este asezat in fata clasei si dicteaza/transmite informatie este perimat. In studio schools, elevii sunt asezati la mese rotunde si invata cu ajutorul proiectelor comune iar profesorul este un fel de coach. Elevii nu sunt, asadar, in permanenta competitie unii cu ceilalti, ci lucreaza impreuna in beneficiul echipei. Curricula este cea nationala, nu alta, iar credo-ul scolii este ca important este CUM inveti, nu CE inveti.

 

Alte elemente interesante introduse in concept:

fiecare scoala are implementat un sistem personalizat de coaching. Cu alte cuvinte, elevii au coach personal – o persoana calificata care ii indruma si ii sprijina pe parcursul anului scolar.

structura organizationala cuprinde, pe langa director si profesori, coaches profesionisti dar si responsabili de parteneriatele cu mediul privat din comunitate.

– fiecare scoala este axata pe un anumit domeniu (turism, sanatate, media, etc.)

– dupa finalizarea scolii, elevii pot opta pentru: continuarea studiilor la o facultate, deschiderea propriei afaceri sau angajarea intr-o firma sau ONG. Posibilitatile sunt deschise.

 

Sa recapitulam elementele esentiale definitorii pentru studio schools:

– angajabilitate

– calificari cheie

– curriculum personalizat

– invatare prin proiecte

– practica “pe bune”

-dimensiuni reduse (pana in 300 elevi)

– elevii provin din toate mediile socio-culturale

 

Modelul se pare ca prinde extraordinar de bine in Anglia, unde guvernul a decis sa finanteze deschiderea acestor scoli. Da, cititi bine, guvernul lor a decis sa includa in sistemul public, la doar un an de la aparitia lor, scoli initiate de o fundatie privata (the Young Foundation).

Ma indoiesc ca Ministerul Educatiei din Romania ar fi la fel de deschis si de flexibil la modele alternative educationale. Dincolo de asta insa, cum credeti ca ar fi primite astfel de scoli la noi, de catre parintii romani?

5 thoughts on “O noua scoala

  1. Cred ca dacă am avea astfel de școli și ele ar fi capabile să comunice clar și coerent ce-ai scris tu mai sus, ar avea foarte mare cerere. N-am nici o îndoială!

    Eu cred că oamenii sunt în mod natural reticenți la schimbare și la nou, mai ales atunci când nu o înțeleg. Comunicarea poate să rezolve asta.

    Dar ce n-am văzut eu mai sus este cum stau cu acreditarea. Adica, sunt echivalate în vreun fel studiile, sau cum se întâmplă reintrarea în circuitul tradițional de educație?

  2. Am pierdut comment-ul mai lung de adineaori, dar pe scurt pe mine ma preocupa argumentele pentru aceste aspecte care par, mai degraba, organizationale si putin legate de experienta invatarii ca activitatea cheie care ar trebui sa aiba loc la scoala.

    De pilda, de ce marimea scolii – si nu a clasei, de pilda – conteaza?
    De asemenea, sunt copiii de 14-19 ani suficient de educati pentru a fi directionati catre anume ‘industrii’? Si ce ar face coach-ul personal?
    Daca dorim ca tinerii nostri sa devina mana de lucru valoroasa pe piata muncii, de ce nu fac placement-uri si apprenticeships?
    Si cum faci apprenticeships in domenii umaniste? Sau acestea nu ar fi cultivate pentru ca nu sunt vandabile? La fel si astrofizica si multele stiinte sociale, gen gender studies, film studies?

    Si paradigma aceasta LEGO (cum i se spune in literatura) – investim in copii sa fie generatia care sa ne asigure progresul economic maine prin participarea profitabila pe piata muncii – este cea care ar trebui sa stea la baza unui sistem de invatamant? Adica in ce masura exista consens ca educatia, mai ales obligatorie, trebuie sa fie pentru producerea mainii de lucru si copiii nostri sunt viitori muncitori (nu persoane, nu cetateni, nu clienti etc.)?

  3. Multumesc Bori, sunt comentarii foarte interesante.
    Discutia despre scopul educatiei trebuie intr-adevar dezvoltata. Uitandu-ma la ceea ce se intampla acum in scoli, am de multe ori senzatia ca nici macar nu ne mai punem aceasta intrebare.
    Eu cred ca scopul educatiei nu trebuie sa fie atat de limitat precum “productia de forta de munca bine calificata”. Nicidecum… Ar insemna sa ii tratam pe copiii nostri ca pe niste mici robotei ce exista pe lumea asta doar pentru a ne asigura noua pensiile la un moment dat.
    Pe de alta parte, angajabilitatea este importanta – mai ales acum cand rata somajului se pare ca este foarte mare la tinerii intre 16-25 de ani. Asta nu inseamna ca, in timp ce ii pregatesti pentru o viata profesionala de succes, nu investesti si in formarea lor ca cetateni activi si implicati… Sau ca persoane ce, dupa terminarea scolii, simt mereu nevoia sa mai invete ceva sau sa incerce diferite domenii (arta, astro-fizica, chimie, jurnalism, etc.)
    Stiintele umaniste se pot invata eficient intr-o astfel de scoala – diferenta fata de sistemul clasic fiind ca nu preiei de-a gata texte pe care apoi le reproduci, ci invatarea se face prin descoperire, prin dezbatere, in echipa si nu individual. Profesorii – coach au rolul de a te indruma, de a fi alaturi de tine in drumul propriu catre cunoastere si auto-cunoastere. Cred ca sunt importanti atunci cand simti ca te pierzi intr-o mare de posibilitati sau atunci cand simti ca nu tii ritmul cu partenerii tai de invatare. Este mai mult o sustinere morala decat un element de pedagogie.
    Cat despre practica in domenii umaniste – se pot gasi solutii. ONG-uri, institute culturale, galerii de arta, firme de sondare a opiniei publice, muzee.
    Cu siguranta modelul descris are elemente ce pot fi imbunatatite. S-ar putea sa fie insa o alternativa educationala frumoasa si mai ales personalizata.

  4. De acord, modelul ar fi din foarte multe puncte de vedere net superior acelui sistem care pare sa existe in cele mai multe scoli publice, chiar si doar intuitiv. Scoala year-round, fara vacante lungi, ci vacante scurte, dese, impreuna cu saptamani fara predare si cu accent pe activitati de invatare altele decat cele ‘tipice’ mi se pare o modificare care ar putea avea efecte pozitive promitatoare, pentru copii si profesori.

    Dar cred ca alaturi de idei care sa ne faca imaginatia sa run away with us, ceea ce este important, mi se pare la fel de important sa ne gandim la aspectele concrete: cine suporta si in ce forma costurile de implementare la scara larga a acestor modificari? cum ne asiguram ca copii din medii dezavantajate ajung sa continue scoala dupa 14 ani? ce facem in rural, unde distributia de venituri este mult mai comprimata decat in urban, si copiii din rural fata de urban sunt substantial mai saraci?

    Multumesc pentru incercarea de a porni dezbatere. Sper ca ni se vor alatura mai multi in timp.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*