bilantul responsabilitatii sociale corporatiste

Am primit o provocare foarte interesanta de la Dragos Dehelean (www.responsabilitatesociala.ro): aceea de a vorbi despre responsabilitatea sociala corporatista in Romania.

La o intalnire recenta organizata de catre  JCI, Stefania Popp spunea ca ar trebui sa renuntam la conceptul de Corporate Social Responsibility si sa il imbratisam pe acela de Business Social Responsibility (asta pentru ca nu doar corporatiile ar trebui sa fie preocupate de nevoile comunitatii in care isi desfasoara activitatea). Pe de alta parte ieri, 28 februarie, a fost ziua internationala a Filantropiei Corporatiste (International Corporate Philanthropy Day) insa numai daca pronunti cuvantul „filantropie” in fata companiilor din Romania vei intampina reactii alergice.

Asadar… CSR, filantropie, BSR, caritate, implicare sociala, sponsorizare, venture philanthropy, dezvoltarea comunitatii, antreprenoriat social… toate sunt concepte diferite ce reflecta aceeasi viziune: o viziune altruista asupra lumii coroborata cu o dorinta de implicare in schimbarea pozitiva a realitatii. Nu stiu daca definitiile sunt importante sau poate ar trebui sa ne concentram pe incurajarea unui astfel de comportament si aprecierea fatisa si publica a celor care incearca.

Daca ar fi sa ma gandesc la primele 3 companii pe care le apreciez pentru implicarea lor in comunitate, imi dau seama ca in mod paradoxal impactul lor nu este direct proportional cu marimea bugetului si nici cu prezenta in media. Din punctul meu de vedere, impactul lor depinde intr-un mod covarsitor de prezenta si activitatea liderului miscarii respective. Este o legatura directa pe care eu o vad intre oamenii ce intrupeaza valorile si mesajele corporatiei: purtatorii de mesaj. Atunci cand un astfel de om lipseste, orice buget, oricat de mare, devine ineficient.

Primul exemplu este Cristina Horia de la Fundatia Sensiblu. Bugetul alocat de Sensiblu CSR-ului este posibil sa nu fie unul extraordinar de mare. Si totusi, Cristina a reusit sa pozitioneze foarte eficient activitatea fundatiei si sa isi aloce o nisa pe care o ocupa deocamdata foarte bine: combaterea violentei in familie. Ce face ea foarte bine? In primul rand reactioneaza public atunci cand observa „derapaje” ce NU tin doar de proiectele fundatiei dar tin de mesajul pe care aceasta si l-a asumat. Este pe de alta parte foarte prezenta si activa la intalnirile si conferintele pe teme de CSR, societate civila, violenta in familie.

Al doilea exemplu este Elena Serban de la Fundatia Vodafone. Aici lucrurile stau un pic diferit pentru ca Fundatia Vodafone este unul dintre jucatorii cei mai puternici de pe piata de CSR (cu un buget impresionant si cu o experienta puternica), in acelasi timp nu am observat o strategie foarte clara de pozitionare pe o anumita nisa. Cu alte cuvinte am remarcat implicarea fundatiei atat in sanatate (echipamente pentru spitale) dar si in educatie sau dezvoltare comunitara. In plus, Fundatia Vodafone nu are propriul staff sau propriile proiecte ci finanteaza (foarte inteligent as spune) alte organizatii neguvernamentale. Si totusi, o remarci pe Elena cu mistria in mana la proiecte dezvoltate impreuna cu Habitat pentru Umanitate, o vezi la evenimente de inaugurare a unor sectii de pediatrie, vorbeste despre CSR la evenimente si conferinte. Este foarte prezenta, este activa, credibila, si asta face ca fundatia sa fie recunoscuta si apreciata pentru implicarea in comunitate.

O alta companie care a inteles importanta unei figuri charismatice pentru actiunile de CSR este Petrom. Mona Nicolici este de asemenea foarte prezenta in spatiul public si isi alege cu foarte mare atentie si inteligenta interventiile.

Am ales asadar sa vorbesc despre oameni si nu despre proiecte punctuale sau despre topul bugetelor alocate. Asta pentru ca mi-as dori sa transmit mesajul ca, si atunci cand vorbim despre CSR, trebuie sa vorbim despre impact iar din punctul meu de vedere, impactul este realizat de catre lideri cu viziune, lideri care isi asuma personal mesajul corporatiei si care reusesc sa il duca mai departe DINCOLO de proiectele punctuale de CSR. Si am mai vorbit despre oameni pentru ca mi-as dori sa ii vad mai prezenti in spatiul public, dincolo de confortul evenimentelor inchise si prietenoase, cele organizate intre aceiasi ONG-isti si aceiasi finantatori cu aceleasi mesaje non-combative. Mi-as dori sa ii vad la talk-show-uri si in Parlament atunci cand se dezbat legi cu impact asupra domeniilor in care ei se implica.

Daca ar fi sa ma gandesc la asteptarile mele in legatura cu implicarea companiilor in comunitate… Ei bine eu cred ca mai avem inca destule companii care pacatuiesc prin lipsa de strategie coerenta. Este foarte dificil sa te implici si in protectia mediului, si in sanatate, si in educatie si in dezvoltare comunitara in acelasi timp si sa te astepti sa devii cunoscut pentru asta. Cred foarte mult in concentrarea resurselor pe un domeniu in care sa devii in timp specialist.

Ma astept ca in curand companiile sa inceapa sa descopere beneficiile parteneriatelor strategice pe termen lung cu anumite ONG-uri care le castiga increderea. Sper ca se va renunta la investitiile conjuncturale pe termen scurt carora nu le poti masura impactul sau eficienta.

De asemenea, ma astept ca din ce in ce mai multe companii sa renunte la modelul de a sponsoriza un proiect si se vor indrepta catre a investi in start-ups de antreprenoriat social. Cu alte cuvinte, vor sprijini ONG-urile sa devina auto-sustenabile si nu dependente tot timpul de sponsorizari si granturi.

Dragos Dehelean mai intreaba ce as fi dispusa sa fac eu pentru a stimula companiile sa fie mai responsabile in 2011. Ei bine, cred ca aici cheia sta in recunoastere si apreciere.

Decizia de a investi in CSR nu este una usoara. Asta pentru ca motivul pentru care exista corporatii este existenta profitului, si asa ar si trebui sa fie. Nu este nimic imoral in asta. Scopul oricarei companii este maximizarea profitului pentru investitori. In acest context, investitia in CSR poate sa fie considerata o „cheltuiala”, asta daca nu aduce beneficii intangibile brandului. Aceste beneficii intangibile se reflecta in aprecierea pietei si este determinata de vizibilitatea proiectelor.

Pentru a impulsiona astfel de investitii cred ca toti avem o responsabilitate activa: aceea de a vorbi despre proiectele de responsabilitate sociala intr-un mod cat mai constructiv posibil.

One thought on “bilantul responsabilitatii sociale corporatiste

  1. Eu cred ca marile companii se vor simti din ce in ce mai “fortate” sa investeasca in proiecte de CSR, mai ales daca o va face intai concurenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*