LEN – un pas inainte, doi pasi inapoi

Am fost astazi la o dezbatere organizata de catre Senatul Romaniei pe Legea Educatiei Nationale. Laudabila initiativa, mi-a parut insa rau ca invitatia nu a fost facuta mai devreme, atunci cand am fi putut noi, invitatii, avea vreun impact asupra articolelor din legea mentionata. Ni s-a spus insa la inceputul dezbaterii ca exista un singur capitol unde se mai pot face modificari, si anume la Invatamantul Universitar.

Discutiile care au durat doua ore (asadar nu au putut fi atinse toate elementele importante din lege) mi-au lasat totusi un gust amar. Am avut senzatia, la sfarsit, ca varianta din Senat a legii este mai slaba decat varianta Camerei Deputatilor. Am simtit in mod clar un regres, elemente adaugate in lege care imi aduc aminte de tarele de care incercam sa scapam.

Sa le luam pe rand:

  • Senatul a gasit de cuviinta sa reintroduca titularizarea, eliminand asadar acea parghie care ar fi permis renuntarea la profesorii slab pregatiti si pastrarea in sistem a cadrelor didactice de calitate. Aici este un articol foarte interesant despre acest subiect din care citez: „Problema cea mare e cu cei carora nu le place sau nu vor sa munceasca, cu cei care nu stiu sa comunice cu elevii, care nu se tin de treaba. Cred ca multa lume se poate ascunde sub aceasta denumire de «titular»”.

 

  • Senatorii s-au gandit ca o cariera de profesor nu este prea atragatoare pentru studenti. Asadar care este solutia? Ei bine, se pare ca solutia ar fi scaderea standardelor la intrarea in sistem. Se renunta asadar la anul de mentorat si se „simplifica” materatul didactic. Domnilor Senatori, tocmai asta este problema: statutul profesorului a decazut tocmai pentru ca oricine poate fi profesor in Romania iar modulul psiho-pedagogic este o gluma. Am spus-o deja de foarte multe ori: calitatea educatiei unei natii nu poate depasi calitatea profesorilor. Exista un singur element care determina in mod direct calitatea educatiei: calitatea profesorilor! Nu finantarea (uitati-va va rog la cifre si o sa vedeti ca finantarea a crescut in ultimii ani, calitatea insa nu, dimpotriva). Nu structura anului scolar determina calitatea educatiei. Calitatea profesorilor reprezinta singurul element ce are impact in mod direct asupra calitatii educatiei. Statele ce se pot mandri cu sistemele lor educationale permit doar celor mai buni studenti sa ajunga profesori. Acest lucru face ca, din start, aceasta cariera sa fie atragatoare, pentru ca este exclusivista. Noi mergem exact impotriva curentului si credem ca daca micsoram pretentiile, atunci vom transforma aceasta cariera intr-una dezirabila. Sigur ca salariile profesorilor sunt ridicole – sigur ca ele nu reprezinta o motivatie pentru un student in cautarea unei cariere – insa „usurarea” accesului in cariera didactica nu va fi niciodata raspunsul corect la aceasta problema.

 

  • A fost eliminat din lege Bacalaureatul International. Desi eu am auzit inalti demnitari -reprezentanti ai altor sisteme educationale sprijinind fara retineri sistemul Bacalaureatului International, noua ne este teama sa introducem in LEN acest sistem pentru ca este privat si pentru ca presupune costuri. Bineinteles ca presupune costuri – probabil tocmai de aceea este unul dintre cele mai performante sisteme din lume. Nu sunt insa costuri pe care bugetul de stat sa le sustina – ci fiecare scoala sau liceu in parte din surse pe care si le atrage. Incep sa cred ca teama politicienilor nostri nu este ca acest sistem ar fi unul costisitor, ci ca el ar introduce in sistemul educational romanesc unele brese de excelenta care ar demonstra ca se poate face educatie de foarte buna calitate fara sa respecti neaparat programa nationala.

Un alt subiect care a mai fost atins si care mie imi provoaca de fiecare data reactii destul de puternice este masificarea invatamantului universitar. Cel putin doi parteneri la masa de dezbateri s-au plans ca prea multi tineri romani isi doresc sa faca studii universitare si „prea multi vor sa fie directori”. Intotdeauna mi s-a parut un pic cinica aceasta abordare pentru ca as baga mana in foc ca cei care sustin aceasta teza isi doresc in schimb pentru propriii copii o educatie la cel mai inalt nivel. Asadar „cineva” trebuie sa se faca si tamplar, si instalator, si zugrav dar desigur, nu copiii nostri. Eu am o cu totul alta abordare. Nu m-ar deranja deloc ca 90% din populatia Romaniei sa aiba acces la educatie superioara de calitate. Nu de alta, dar stim cu totii ca studiile universitare iti asigura accesul la slujbe mai bine platite si la o viata de calitate. Nu mi-as face deloc griji ca nu o sa mai aiba cine sa ne mestereasca prin casa – pentru asta putem sa importam forta de munca din tarile mai putin dezvoltate. As incuraja puternic toti tinerii sa isi doreasca sa fie cel putin directori sau antreprenori – daca nu cumva presedinti – si sa munceasca permanent si sustinut pentru asta. Nu cred ca exista o legatura directa intre numarul de studenti si calitatea slaba a invatamantului universitar – cred ca este doar un pretext pentru a ne ascunde incapacitatea de a crea universitati serioase si solide.

Alte subiecte care nu au apucat sa fie dezbatute:

–          Nu oferim inca o alternativa elevilor care nu isi doresc sa urmeze ora de Religie. Sigur ca orice parinte poate face o cerere scrisa pentru a-si scoate copilul de la aceasta ora, insa scoala nu ofera nicio alternativa. Asadar elevul fie va sprijini peretii scolii sau va umbla brambura prin parc, fie va ramane totusi la ora de religie in pofida dorintei sale.

–          Art. 97 prevede ca Directorul scolilor unde se predau materii in limbile minoritatilor trebuie sa fie avizati de catre formatiunea minoritatilor reprezentata in Parlament. Si atunci unde este eliminarea politicului din scoli?

–          Avem una dintre cele mai lungi vacante de vara din lume. Exista studii care demonstreaza ca vacantele lungi afecteaza cunostintele acumulate de catre elevi in timpul scolii. Ar fi interesant de aflat ce fac de fapt elevii romani in timpul vacantei de vara – de fapt as fi deosebit de interesata sa aflu cat timp isi petrec copiii nostri in fata calculatorului sau al televizorului in aceasta perioada stiind ca parintii nu au concedii atat de lungi asadar nu isi pot petrece 3 luni de vacanta impreuna cu copiii lor.

 In alta ordine de idei, nimeni nu stie de fapt ce se va intampla cu Legea Educatiei Nationale. Isi va angaja pana la urma guvernul Boc raspunderea? Va ajunge legea propusa de catre Senat la dezbaterea in plen? Tot ce stiu este ca, daca nu toti actorii relevanti cad de acord asupra acestei legi, urmatorul Guvern va propune probabil o alta lege…

2 thoughts on “LEN – un pas inainte, doi pasi inapoi

  1. Tincuta, ai mare dreptate. Varianta de la Senat este cu mult mai proasta decat cea de la CD sau cea care a intrat in Parlament. Din pacate, persoanele din comisiile de specialitate de la Parlament sunt slab pregatite in ceea ce inseamna elaborarea de politici nationale in domeniul educatie, nu sunt informate cu privire la tendintele actuale in educatie la nivel european si global, nu citesc literatura de specialitate sau presa specializata la care ii mai trimitem noi din cand in cand, si, nu in ultimul rand, sunt interesate sa tina aceasta populatie la nivelul actual de dezvoltare intelectuala pentru a-i putea manipula usor si pe viitor. Cred ca ultima solutie este sa scriem noi o lege si sa le bagam sub nas documentul cerandu-le cu liste de semnaturi din partea electoratului (>1 mil de semnatari) sa-l adopte in forma primita (ceea ce nu va garanta ca se va intampla chiar asa).

  2. sper ca a gasit de cuviinta sa reintroduca titularizarea la nivel national, e singura varianta in care, daca esti pregatit, ai cat de cat o sansa. Daca ramai la mana directorului…e clar…trebuie sa deschizi usa cu capul ca sa obtii un post.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*