antreprenoriat social in educatie – premii in carti

Antreprenorul social este “cineva care recunoaste o problema sociala si care foloseste principiile antreprenoriale pentru a organiza, crea si administra un capital de risc pentru a face schimbari sociale”, explica Roxana Damaschin-Tecu aici .

Principala diferenta dintre un business clasic si unul social este dat asadar de scopul principal al afacerii: maximizarea profitului versus rezolvarea unei probleme sociale – insa sa nu uitam ca este vorba tot de un BUSINESS.

Intr-un proiect de antreprenoriat social nu trebuie asadar niciodata sa lipseasca produsul sau serviciul vandut – partea de vanzari asigura de fapt sustenabilitatea proiectului. Cred ca exact aici avem inca vulnerabilitati: pentru ca oamenii inclinati catre cauze sociale nu au inca dezvoltata partea de „vanzari” cu tot ce implica ea: o buna cunoastere a sistemului financiar, posibilitatea de a crea un business plan, posibilitatea de a realiza un forecast financiar pe 3-5 ani, abilitatea de a realiza un studiu de piata serios, disponibilitatea de a „vinde” ceva. Modelul folosit de ONG-uri pana acum a fost de atragere de fonduri (granturi, sponsorizari) si realizarea de proiecte cu ajutorul acestor fonduri pana la epuizarea acestora, dupa care urmeaza o noua vanatoare de fonduri pentru urmatorul proiect si tot asa.

Antreprenoriatul social rezolva problema sezonalitatii proiectelor si le face auto-sustenabile pe termen lung devenind in acest fel o alternativa foarte potrivita la fundraising pe timp de criza.

Va invit asadar sa schimbam idei de afaceri sociale, si pentru ca preocuparile mele sunt in domeniul educatiei va propun sa vorbim despre antreprenoriat social in educatie.

Care sunt acele produse/servicii care ar avea cautare pe piata din Romania si care ar rezolva o problema in educatie?

Am si cateva premii pentru cele mai creative idei: 2 carti „How to Change the World” de David Bornstein si 2 exemplare din “Building Social Business” de Muhammad Yunus.

9 thoughts on “antreprenoriat social in educatie – premii in carti

  1. O idee care ma fascineaza ce ceva vreme e miscarea Open Source. Si ma gandesc la implementarea unei platforme de tip open source / open access pentru manuale scolare. Manualul rezultant sa fie disponibil gratuit in varianta electronica, iar pentru copiile tiparite pretul sa includa costul tiparului + parte din costul intretinerii intregului proces. Foarte asemanator cu ce se intampla in software-ul open source, contributiile autorilor sunt pe baza de voluntariat, fara compensatii financiare. Autorii, nu trebuie platiti, efortul fiind unul colectiv. Platforma in sine ar trebui sa includa o ierarhie (prin asta departandu-se de structurile de tip wiki), la nivelul cel mai de sus aflandu-se experti agreați care cenzureaza ce intra si ce nu in versiunea finala, iar la cel de jos, utilizatorii produsului final (elevi si profesori) care pot discuta sau face propuneri. Ca durabilitate, cred ca nu ar fi probleme. Totusi, pentru a deveni un business, ar mai fi de facut cativa pasi, desi nu cred ca ar fi foarte greu. Invocand exemple tot din zona software-ului open source, companii precum Red Hat sau Canonical fac bani din activitati conexe distributiei de software gratuit (Red Hat, de exemplu, e in topul 500 al companiilor americane).

  2. Un tip de serviciu este pentru copiii intre virstele 10-16 cu parinti ce lucreaza pina la ora 7 seara, sa aiba un loc unde sa fie supraveghiati, sa-si pregateasca temele, sa se recreeze si sa participe in mici cluburi ce le cultiva talentul mai predominant. Unii sint buni la muzica, altii la fizica aplicata, etc. Este bine sa nu se simpta “abondonati” la aceasta virsta foarte critica. Finantarea serviciilor trebuie sa provina din mai multe surse: donatori din strainatate si din tara %80 iar stat %20.

  3. Emilian,
    Si mie imi place ideea de open source (vezi de exemplu http://cnx.org/).

    Sunt doua probleme aici:
    1. drepturile de autor

    2. nu imi este clar totusi cum se auto-finanteaza acest proiect. Daca poti accesa manualul free de ce l-ai mai cumpara in print?

  4. Constanta, ideea ta este de antreprenoriat social DOAR DACA ii taxezi pe parinti pentru serviciile respective.
    Altfel, este doar un proiect social care depinde in exclusivitate de donatii si sponsorizari…

  5. Salutare!

    Carti DAISY – vanzare de carti si manuale scolare accesibilizate audio folosind standardul DIASY (www.cartidaisy.ro). Proprietarul afacerii: Fundatia Cartea Calatoare, Focsani.

    Excelenta ideea concursului!

  6. Sa o luam punctual.
    1. Drepturile de autor nu sunt o problema atat timp cat totul e licentiat implicit intr-o forma de genul creative commons. Contributiile sunt trecute in domeniul public, de unde oricine le poate folosi oricum.
    2. Printul, in ceea ce priveste manualele, e preferat la momentul asta si cred ca va ramane asa inca o buna bucata de vreme. Important e ca lasi alegerea la latitudinea profesorilor si a scolilor – multe scoli si universitati pur si simplu nu au infrastructura necesara trecerii la manuale in format electronic. Tot pe ideea auto-finantarii, vorbeam de modelul de business al companiilor din FOSS. Activitatile conexe cred ca sunt foarte importante aici. Daca (si, as adauga eu, numai daca) banii din manualele tiparite nu sunt suficienti, platforma poate fi adaptata catre producerea de materialele conexe de tipul culegerilor de probleme, antologiilor, sesiunilor de pregatire online, etc, toate facandu-se prin folosirea retelei initiale, dar de data asta in shimbul unor compensatii financiare. Important e ca manualul in sine sa ramana gratuit si manualul sa fie suficient – componenta de business trece asa in planul secund.

  7. Foarte fain aruncata manusa :)! Eu ma gandesc la:
    1. problema: acces la educatie in mediul rural/ zone dezavantajate; oportunitate: copiii sunt super-transparenti, sinceri si au capacitatea de a-ti da feed-back foarte pe bune on the spot; ideea: program de leadership development alaturi de copii din scoli din mediul rural; se ia un grup de manageri, se duce in scoala o saptamana, se seteaza un obiectiv de performanta al copiilor (invatare pentru o teza) si managerii trebuie sa sustina copiii in a-l atinge; in paralel o echipa de coaches lucreaza cu managerii care probabil vor calca in strachini pe alocuri si-si vor lua feed-back-uri mai putin placute. la final, managerii intorsi acasa continua programul cu echipa lor. scoala primeste cota parte din venit pentru contribuitie, poate chiar sub forma de burse pentru copiii care au fost in program. in cel mai bun caz, copiii raman si intr-o relatie de mentorat cu managerii (daca se intampla natural) si ai si beneficii secundare :).
    2. problema: integrare sociala. oportunitate: arta si dansul in particular pot fi forme foarte faine de educatie; dansul ca si hobby devine din ce in ce mai popular. ideea: cursuri de dans comunitar, tinute de profesionisti. exista grupe pentru platitori care finanteaza partial grupele de neplatitori si grupe mixte de integrare sociala. la final se organizeaza spectacole cu bilete pentru grupele mixte iar din venituri se acorda burse pentru cei din programul de integrare sociala care aleg sa investeasca venitul obtinut din bilete in continuarea programului sau in a plati pentru alte cursuri/ scoala.

  8. Un exemplar din “How to Change the World” merge la Emilian Ionita.
    Multumesc si mai astept idei 🙂

  9. Ideea de antreprenoriat social in educatie imi da tarcoale de cand nu stiam inca ce este antreprenoriatul si nici antreprenoriatul social. Asadar am o neliniste continua si o nevoie de a face mai mult, de a face anumite activitati pe care le simt deosebit de necesare.

    Ca idee pe care o am de un an si pe care abia astept sa o pun in practica este ideea unui centru educational. Este vorba de un centru mai complex care se axeaya pe mai multe publicuri tinta.

    Ca varsta am identificat 4 publicuri: copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani, 6 -12 ani, 12 – 17 si 18 – 22 ani.

    Ca acces la educatie am identificat 2 publicuri: copiii si tinerii cu posibilitati normale privind accesul la educatie si tineri cu oportunitati reduse.

    Am ales si copii foarte mici deoarece cred in puterea educatiei timpurii. Cred in importanta ei in dezvoltarea psiho-afectiva si sociala. Pentru acesti micuti si pentru mamicile si taticii lor vor fi create programe de educatie timpurie. Aceste programe ar urma sa-i implice pe parinti semnificativ in educatia copilului, nu doar in hranirea si asigurarea securitatii fizice (ceea ce se intampla de obicei la varsta asta).

    Pentru copiii cu varste intre 6 si 12 ani vor fi construite programe de tip after-school, cu accent pe activitatile educationale (altele decat facutul temelor pentru scoala).

    In ceea ce priveste copiii cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani se va pune accent atat pe activitati after-school (dar respectand profilul varstelor) cat si pe performantele lor scolare. Imi doresc foarte mult ca in centru sa intre atat copii care isi doresc performanta cat si copii cu deficiente in invatare.

    In ceea ce priveste tinerii cu varste cuprinse intre 18 si 22 ani vor exista diferite programe de formare educationala dar si de orientare in cariera (inclusiv prin promovarea voluntariatului).

    Veniturile vor veni din taxele de inscriere a copiilor la diferitele programe insa nu pot neglija dorinta ca fiecare copil si tanar sa aiba acces la programe de educatie de specialitate. De aceea, pe langa copiii care vor lua parte la programe prin plata unei taxe de catre parinti, vor fi inscrisi si tineri fara aceasta posibilitate financiara. Taxele acestora vor fi acoperite din servicii de inchiriere a salii de training a centrului si din servicii de formare (externe publicului centrului). Faptul ca vor exista salariati si servicii platite va asigura un ciclu al veniturilor si costurilor. Astfel ideea face parte din categoria “cum salvez eu lumea: prin educatie”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*