38 de miliardari americani isi vor dona jumatate din avere

Conform unei stiri de saptamana asta, 38 de miliardari americani au promis ca isi vor dona cel putin 50% din avere in scopuri caritabile. Exista chiar si o lista publica a miliardarilor filantropi.

Stirea a provocat in Romania reactii puternice. In primul rand lumea se intreaba de ce bogatii Romaniei nu fac la fel iar in al doilea rand motivele pentru un astfel de gest sunt disecate si contestate. Backgroundul donatorilor este analizat si judecat – iar acesta invalideaza imediat actul filantropic. Interese obscure, foloase ulterioare, toate sunt aruncate in fata filantropilor care au indraznit sa intre in jocul lui Buffett.

Daca este sa analizam totusi fenomenul cu un ochi obiectiv, vom vedea ca exista cateva motive care ii descurajeaza pe bogatii Romaniei sa faca acte de caritate. Iar daca vom intelege aceste motive si vom incerca sa le remediem, poate lucrurile vor arata altfel si in filantropia romaneasca.

Exista in primul rand o problema de incredere. Oamenii instariti ar dona – si ar face acest lucru constant – daca ar avea incredere ca fondurile sunt folosite intr-un mod eficient si nu pentru salarii sau cheltuieli administrative.

Lipsa de incredere afecteaza de fapt intreg sectorul neguvernamental si isi are radacinile in anii `90 cand ONG-urile apareau ca ciupercile dupa ploaie doar pentru a putea aduce in Romania masini fara taxe. Din pacate ceea ce s-a intamplat atunci a ramas atat de prezent in mentalul colectiv, incat si astazi oamenii mai cred ca fundatiile si asociatiile beneficiaza de tot felul de scutiri de taxe si impozite, lucru complet fals.

Increderea poate fi recastigata cu un efort concertat din partea organizatiilor neguvernamentale. Iar acest efort se refera la comunicare si transparenta. Daca intrebi insa un ONG obisnuit (nu vorbesc de cele mari ce seamana mai mult cu o corporatie) ce rol are comunicarea in strategia lor, iti vor spune ca e undeva la capatul listei de prioritati. Si totusi – redactarea de buletine lunare, comunicarea permanenta cu comunitatea in care iti desfasori activitatea, imprietenirea cu jurnalistii, Raportul Anual, toate sunt absolut necesare pentru intarirea increderii.

In al doilea rand exista o problema cu sustinerea filantropiei de catre stat. Romania este unul dintre putinele state din lume care nu acorda niciun fel de deducere fiscala pentru donatiile efectuate de catre persoane fizice. Acesta este motivul pentru care Ion Tiriac declara la un moment dat ca ar fi donat 100 milioane unei fundatii in Romania daca legislatia i-ar fi permis acest lucru.

Cultura filantropiei in America este sustinuta puternic de catre stat – acolo deducerile pot urca si pana la 50-60% din valoarea donatiei in unele cazuri.

Cand este vorba despre filantropie imi place sa dau exemplul Americii (de obicei nu sunt chiar fan). Din punctul meu de vedere faptul ca statul sustine acolo fatis filantropia prin mijloace foarte concrete fiscale, a indus o anumita mentalitate in randul intregii populatii. Este foarte obisnuit ca familiile americane sa sustina cate un copil prin Africa. Este la fel de obisnuit ca majoritatea americanilor sa fie afiliati vreunei asociatii caritabile, sportive sau religioase.

Asta face ca sectorul neguvernamental sa fie puternic si astfel democratia sa fie puternica. Asta face ca abuzurile statului sa nu fie permise. Mai mult decat atat, un sector neguvernamental puternic si bine finantat aduce venituri la bugetul de stat si locuri de munca in comunitati.

Visez la ziua in care fundatiile si asociatiile din Romania sa fie recunoscute ca un partener puternic si vocal de catre autoritati.

Visez la ziua in care bogatii Romaniei se vor simti motivati si impulsionati sa doneze proportii mari din averile lor pentru cauze legate de educatie, mediu, sanatate sau drepturile omului din Romania.

2 thoughts on “38 de miliardari americani isi vor dona jumatate din avere

  1. Buna,
    care sunt motivele pentru care nu esti de obicei fan al Statelor Unite?
    multumesc

  2. Buna Larisa, multumesc pentru comentariu.

    Nu sunt fan al americanilor pentru ca mi se pare ca au o problema cu autenticitatea.
    Am senzatia ca educatia lor se bazeaza pe o buna doza de disimulare. In America zambesti chiar daca iti vine sa tipi si intrebi pe toata lumea “how are you today?” chiar daca nu iti pasa nici cat o ceapa degerata. Atunci cand nu pot trai autentic, atunci cand mastile sociale sunt atat de importante, oamenii incep sa aiba probleme de identitate iar pana la nevroza nu mai e decat un pas.
    Un filosof spunea ca cea mai mare libertate genereaza cele mai mari constrangeri. Este un paradox care in America mi se pare ca e validat – in cea mai mare democratie nu ii poti spune colegei ca ii sta bine in fusta fara sa te temi de un proces de hartuire sexuala. In America sunt probabil cele mai multe procese pe cap de locuitor.
    Asta nu inseamna ca nu sunt si lucruri pe care le admir la americani: spiritul de invingator, felul in care se simt parte din comunitate si isi asuma responsabilitatile ce decurg din asta, investitiile pe care le fac in inovatie, investitiile in educatie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*