o alta viziune despre educatie

Lumea s-a schimbat in ultimii 20 de ani in mod evident – scolile insa nu. Programa scolara, felul in care lectiile sunt predate, intregul sistem educational sunt concepute pentru o realitate ce nu mai este de mult de actualitate.

Pentru a avea succes tinerii au nevoie de calitati pe care scoala nu le dezvolta: spirit critic, capacitate de sinteza, creativitate, comunicare eficienta si nu in ultimul rand abilitatea de a lucra in echipa.

Cum ai putea fi creativ atunci cand tot ceea ce ti se cere in fiecare zi este sa reproduci ceea ce ti-a fost „livrat” in prealabil de catre profesor? Cum poti sa dezvolti spirit critic atunci cand orice incercare de a pune sub semnul intrebarii informatiile primite este penalizata – in general nu intr-un mod prea diplomat. Cum poti invata sa lucrezi in echipa atunci cand in clasa esti tu impotriva tuturor iar goana dupa o nota mai buna nu te incurajeaza sa colaborezi?


Tony Wagner spunea in „The Global Achievement Gap” ca „pe masura ce copiii nostri petrec mai mult timp in scoala, ei isi pierd incetul cu incetul curiozitatea”.

Asta pentru la scoala nu sunt invatati sa gandeasca sau sa puna intrebari. Ei invata sa citeasca, insa nu invata sa comunice in public sau in scris. Invata sa calculeze, insa nu stiu sa interpreteze grafice sau statistici simple. Invata formule dar nu stiu sa le aplice in situatii in afara manualelor. Memoreaza nume si date la istorie insa nu ar putea sa iti explice semnificatia evenimentelor istorice.

Nu este doar problema Romaniei – este o preocupare majora pentru multe state care observa cu ingrijorare ca scoala nu pregateste cum trebuie tinerii pentru piata muncii.

Romania are insa o problema specifica ce tine de etica: toleranta la toate nivelurile fata de plagiat si furt intelectual. Elevii copiaza la examene, studentii plagiaza lucrarile de licenta (sau le cumpara gata facute), profesorii insisi plagiaza.

Exista in acest moment doua decalaje majore si care ne vor afecta cu siguranta in viitor: cel dintre copiii din mediul urban si cei din mediul rural sau apartinand minoritatilor; si cel dintre ceea ce invata copiii la scoala in general si ceea ce au nevoie sa stie pentru a avea succes in viata.

Vizitele mele in scoli si licee ma lasa de multe ori descumpanita pentru ca ma ingrijoreaza doua lucruri pe care le observ: lipsa de stralucire din ochii copiilor indiferent de subiect/materie/domeniu pe de o parte si relatia de pura subordonare si autoritate impusa prin forta dintre profesori si elevi.

Cred ca in general romanii ca natie sufera de un usor complex de inferioritate iar explicatia mea este ca acest complex este cultivat mai intai in familie si apoi in scoala unde o atitudine prea sigura de sine este imediat penalizata.

Exista doua efecte extreme ale aceste relatii de subordonare din clasa: fie elevi prea docili, dornici de a face pe plac profesorilor in detrimentul propriilor convingeri (si cred ca e evident ce fel de angajati vor fi mai tarziu) sau elevi razvratiti, cu personalitati prea puternice pentru a fi domolite.

Vorbesc desigur despre extreme – mai exista desigur elevi foarte adaptabili care reusesc sa isi pastreze atat coloana vertebrala cat si convingerile.

De fapt… cam orice discutie am putea avea despre educatie, pana la urma totul depinde in mod direct de calitatea profesorilor si de motivatia acestora. Iar calitatea nu se refera atat de mult la cantitatea informatiilor detinute ci mai ales la calitatile pedagogice pentru ca un profesor adaptat secolului XXI este mai mult un mentor si un indrumator si mai putin un „predicator”.

3 thoughts on “o alta viziune despre educatie

  1. Ai mentionat la un moment dat toleranta fata de plagiat, decalajele rural-urban si faptul ca elevii nu sunt invatati sa gandeasca/sa puna intrebari.
    Mi se pare absolut corect totul. Dar pentru aceste probleme trebuie gasite solutii.

    O problema esentiala este ca ne place sa ne victimizam si doar sa aratam cu degetul (in general), fara sa mai discutam cauze, efecte si solutii.

    Cauza: subfinantarea sistemului de educatie, calificarea inadecvata a personalului, curriculum prost construit, lipsa educatiei “informale”

    Efect: puteti vedea -> ati mentionat si dumneavoastra cateva in articol.

    Solutii: dezvoltarea activitatilor extracurriculare. Mentionez aici doar una:

    Conform exemplului din tarile anglo-saxone, organizarea unui campionat de debate la nivel local,regional,national (diferite etape: nivel de scoala,oras, judet, regiune si tara). Totul sa se desfasoara conform regulilor internationale. Profesorii din cadrul scolilor (istorie, romana, stiinte sociale etc.) pot fi formati in cadrul unor sesiuni pentru a fi “antrenori” pentru echipele de debate. (http://www.idebate.org/teaching/debate_formats.php)

    O initiativa in acest sens a avut ARDOR, dar nu prea a reusit. Inca mai incearca, dar fara mare succes. In plus, se adreseaza unui numar restrans de elevi si studenti.

    Un campionat national de debate ar forma elevii si studentii (daca s-ar desfasura pe cicluri de invatamant) ca oameni.

  2. In ziua de azi oamenii trebuie sa stie cat mai putin, pentru a fi manipulati cat mai usor in special prin mijloacele mass-media.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*