despre filantropie

Cristiana Grigore este o tanara desteapta si foarte frumoasa pe care am intalnit-o la inceputul acestui an la Gala LSRS. Ce remarci prima data la ea? Zambetul… Este un zambet care transmite optimism dar si o forta interioara incredibila.

Stand de vorba pe indelete cateva zile mai tarziu, am descoperit o persoana cu adevarat remarcabila. A studiat Psihologia la Universitatea Bucuresti. In timpul facultatii s-a implicat in multe proiecte de voluntariat in cadrul unor organizatii precum ASPSE, GIPIR, AIESEC. A participat apoi la crearea unei noi organizatii neguvernamentale: LEAP ce promoveaza importanta educatiei nonformale. Este membru activ al Centrului de Politici pentru Romi si Minoritati.

Cristiana studiaza acum International Education Policies and Management la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite cu sprijinul unei burse Fulbright si are planuri mari pentru cariera sa.

Cristiana Grigore a scris un articol despre filantropie si rolul acesteia in formarea coeziunii sociale si a avut amabilitatea de a-mi da voie sa public acest articol pe blogul meu. Cred ca este o lucrare foarte bine fundamentata, ce lamureste multe concepte legate de filantropie, caritate si mai ales de motivele care stau la baza acestora.

Enjoy 🙂

Rolul filantropiei în formarea coeziunii sociale

Cristiana Grigore
Peabody College
Vanderbilt University

Universităţile, bibliotecile şi alte instituţii publice apropie oamenii. Acestea promovează binele public şi sunt deschise către orice rasă, vârstă, sex sau statut social. La orice universitate importantă precum University of Chicago, studenţii albi şi negri studiază împreună pentru examen. La bibliotecă, un avocat şi un taximetrist citesc acelaşi roman. La Carnegie Hall, o bătrână stă lângă un tânăr, ambii bucurându-se de aceeaşi muzică.

Câţi dintre aceşti oameni sunt conştienţi că astfel de instituţii sunt de multe ori rezultatul unor acte filantropice?

Această lucrare isi propune să prezinte importanţa filantropiei în crearea unei societăţi coezive. Coeziunea socială este definită ca o măsură de performanţă sau comportament, în care o societate este capabilă să supravieţuiască unei ameninţări exogene fără violenţă. (Heyneman, 2002/3) Coeziunea socială conduce la toleranţă, pace şi dezvoltarea societăţii.

Lucrarea începe cu definirea filantropiei, enumerând principalele sale caracteristici şi diferenţiind-o de alte forme de generozitate. Apoi, lucrarea explică motivele care stau la baza actelor filantropice. Mândria, vanitatea, altruismul, responsabilitatea de a ajuta societatea sunt cateva dintre ele. Filantropii au o poziţie privilegiată în cadrul societăţii; ei pot fi vazuţi ca modele care sa influenţeze pozitiv comportamentul altor oameni. Fundaţiile filantropice sunt analizate si din perspectiva medierii comunicarii dintre donatori şi beneficiari. Lucrarea continuă cu prezentarea a două forme de filantropie, filantropia patronajului şi filantropia modestiei. Lucrarea se incheie cu o discuţie asupra efectelor generale ale acestor două tipuri de filantropie asupra prosperităţii şi capitalului social.

Filantropia

Termenul „filantropie” este derivat din philanthropos, ceea ce înseamnă iubire pentru umanitate. Filantropia este definită ca „o preocupare altruistă pentru bunăstarea şi dezvoltarea oamenilor, manifestată de obicei prin donaţii de bani, proprietăţi sau activităţi către persoanele nevoiaşe, prin dotarea unor instituţii educaţionale şi spitale şi prin generozitate în alte scopuri sociale”. (Freund,1996, p.13).

În trecut, rolul filantropiei era diferit de cel pe care aceasta îl joacă în prezent. Aristotel considera că rolul filantropiei nu este să servească umanitatea sau să-i sprijine pe oamenii nevoiaşi, precum sclavii, ci să fie utilă comunităţii în general. În trecut, actele filantropice erau orientate către sporturi şi activitaţi artistice. Mai târziu, creştinismul a înlocuit perspectiva civică greco-romană cu o valoare universală de „caritate” sau „iubire”. Precum Bunul Samaritean, creştinul are datoria de a oferi sprijin oricărei persoane nevoiaşe, nu doar aproapelui său. (Bishop & Green, 2008).

Majoritatea actelor filantropice din prezent sunt orientate către probleme majore – sărăcia, sănătatea, educaţia şi egalitatea dintre oameni. Resursele actelor filantropice nu sunt limitate la bani. Filantropia este de asemenea definită ca o „mobilizare şi desfăşurare a resurselor private, inclusiv timpul, capitalul social şi expertiza, cu scopul aducerii unor schimbări pozitive lumii în care trăim”. (Bishop & Green, 2008, p. 49).

Conceptul de filantropie şi cel de caritate sunt diferite. Deseori, este dificil pentru academicieni să distingă filantropia de alte forme de generozitate, precum caritatea (Brooks, 2006). Conceptul de “caritate” este derivat din cuvântul latinesc „caritas”, care înseamnă „afecţiune”. Procesul de comunicare al filantropiei este indirect, mediat de obicei de o fundaţie. Dimpotrivă, procesul de comunicare al carităţii este unul direct. Cele două au un numitor comun: ambele îsi propun ca activităţile lor sa fie benefice pentru comunitate. În acelaşi timp, există o diferenţă fundamentală între caritate şi filantropie. Caritatea constă în resurse pentru alimentaţie, îmbrăcăminte şi sănătate, fără vreun scop creativ; dimpotrivă, filantropia are un element creativ. Scopul său este să creeze ceva nou sau să îmbunaţească ceva care există deja. (Freund, 1996)

Pentru a diferenţia mai clar filantropia de alte forme de generozitate, trebuie adăugate câteva caracteristici importante:

• Magnitudinea: de obicei, filantropia reprezintă acţiuni întreprinse la un nivel mai general decât caritatea, la nivel macro; nu este un fenomen comun şi uzual. Filantropia are un impact, generează o schimbare vizibilă. (Smith, 2005)

• Mediere: filantropia presupune mediere; filantropii oferă mai mulţi bani prin propriile fundaţii sau donează aceste reurse către alte fundaţii filantropice. Aceste instituţii acţionează ca mediatori între filantrop şi beneficiar. Este un proces care implică mulţi oameni şi include eforturile persoanelor care administrează resursele oferite de filantropi. (Smith, 2005)

• „Mai dificilă decât afacerile”: este modul in care Edward Buffet a descris filantropia. Acesta consideră că filantropia este o modalitate de a rezolva problemele umanităţii şi de a îmbunătăţi coeziunea sa socială. Gates susţine că actele filantropice reprezintă o parte din soluţia la problemele globale (Bishop, Green, 2008). Oferirea banilor este considerată uşoară în comparaţie cu toate celelalte provocări: cui trebuie oferite resursele donate, cum trebuie prioritizate cele mai importante şi urgente probleme.

Este din ce in ce mai importantă evaluarea actelor filantropice luând în considerare rezultatele finale şi nu numai resursele cheltuite. Nu este relevant doar câţi bani sunt donaţi sau cât de multe resurse sunt utilizate, ci şi rezultatul final al filantropiei şi impactul acesteia asupra beneficiarilor.

Acesta este un motiv care îi determina pe filantropi să eficientizeze mecanismul care stă la baza filantropiei. Acest proces poate include aplicarea de metode business asupra filantropiei, un concept denumit de unii academicieni filantrocapitalism. Potrivit filantrocapitalismului, filantropia este vazută ca fiind „strategică”, „dependentă de piaţă”, „orientată către impact” şi motivată de maximizarea influenţei banilor donatorului. Donatorul tradiţional este înlocuit de investitorul social. Au apărut noi concepte sociale asociate cu filantropia: „filantrocapitalismul”, „filantropia investiţională”, „celantrop”, etc. (Bishop, Green, 2008).

“Filantropia investiţională” este un nou tip de abordare, caracterizat de dorinţa de experimentare inovativă, care pune accent pe rezultate măsurabile şi capacitatea de dezvoltare, bazată pe finanţări strategice multianuale.

Un “celantrop” este un filantrop celebru. Celantropia se bazează pe relevanţa brandurilor şi personalităţilor celebre ca sursă de generare de fonduri în scopuri filantropice. După cum a spus Angelina Jolie, „Oamenii iau în considerare ce spun” (Bishop & Green, 2008)

Motivele care stau la baza actelor filantropice

Filantropia există chiar si într-o lume în care oamenii sunt preocupaţi să îşi câştige existenţa şi sunt înspăimântaţi de sărăcie. Filantropia reprezintă generozitatea faţă de ceilalţi şi atenţia la nevoile lor. Care sunt motivele care îi determină pe oameni să doneze resursele pe care le au altora? Fac acest lucru din motive religioase, altruism sau din mândrie şi vanitate? Fac acest lucru doar ca să nu plătească taxe? (Unele acte filantropice beneficiază de reducerea taxelor; există anumite regulamente fiscale care încurajează filantropia). Această secţiune va prezenta motivele care stau la baza actelor filantropice.

Filantropia – între credinţă, altruism, mândrie şi vanitate

Credinţa religioasă

Credinţa religioasă este considerată unul din principalele motive pentru care oamenii se hotărăsc să ofere. Se consideră că persoanele religioase donează mai mulţi bani decât persoanele non-religioase. (Brooks, 2006) O explicaţie ar fi că cele mai importante tradiţii creştine propovăduiesc adepţilor să ofere sprijin, să doneze şi să ofere celor nevoiaşi. În Noul Testament, Isus spune: „Daţi şi vi se va da”. Alte citate accentuează ideea bogăţiei produsa de generozitate: cu cât o persoană oferă mai mult, cu atât va primi mai mult.

John D. Rockefeller considera că „Dumnezeu mi-a dat bani. Consider că abilitatea noastră de a face bani este un dar de la Dumnezeu… pe care trebuie să-l dezvoltăm şi să-l folosim cât de bine putem în slujba umanităţii. Deoarece am primit acest dar, consider că este datoria mea să fac din ce în ce mai mulţi bani şi să folosesc acei bani în slujba aproapelui meu în funcţie de cum îmi dictează conştiinţa.” (Brooks, 2006 p.138) Rockefeller este un exemplu despre cum credinţa îşi exprimă principiile şi influenţează actele filantropice.

Altruismul

Oferirea banilor din motive altruiste este un subiect controversat. Un capitol din cartea lui Brooks, „Sămânţa fragilă a altruismului”, exprimă scepticismul autorului în ceea ce priveşte altruismul ca fiind unul din motivele care explică de ce oferă filantropii. Filosoful francez Jacques Derrida afirmă că un act altruist este doar atunci când nu ceri nimic în schimb (nici măcar recunoştinţa sau mulţumirile celui care primeşte), nu faci nimic care să dăuneze beneficiarului sau mândriei acestuia. În plus, donatorul ar trebui să se izoleze de orice sentiment plăcut. Pe de altă parte, beneficiarul nu ar trebui să trăiască un sentiment de inferioritate sau ruşine ca urmare a procesului de generozitate. (Bishop & Green 2008).

Abordarea de tip altruist ar putea fi influenţată şi de alte principii precum relevanţa de a face ceva nu numai pentru tine, ci şi pentru ceilalţi. Dr Martin Luther King a afirmat că „fiecare om trebuie să decidă dacă va păşi în lumina creativă a altruismului, sau în întunericul egoismului distructiv. Aceasta este judecata. Cea mai importantă şi urgentă întrebare în viaţă este: «Ce faci pentru ceilalţi?»” (Brooks, 2008 p.161) În discursul său Dr Martin Luther King menţionează „lumina altruismului”, în opoziţie cu „egoismul distructiv”, astfel sugerând că este important să faci ceva pentru alţii.

Mândrie si vanitate

În opoziţie cu generozitatea din motive altruiste, unii oameni pot oferi din motive care ţin de orgoliu. Filantropii pot fi vanitoşi. Actul generos poate întari orgoliul donatorului şi poate plasa beneficiarul într-o poziţie inferioară. (Bishop & Green, 2008). Generozitatea poate fi o plăcere egoistă. „Mândria şi vanitatea au construit mai multe spitale decât toate virtuţile la un loc”. (Bishop & Green, 2008, p.38). Cu alte cuvinte, mândria şi vanitatea poate fi o forţă care îi determină pe oameni să ofere.

Alte motive pentru care filantropii oferă

Responsabilitatea de a ajuta societatea

Unii filantropi explică actele lor filantropice ca o „rambursare” a datoriei pe care o au faţă de societate. Alţii oferă nu ca „rambursare”, ci ca recunoştinţă generală faţă de societate. Mulţi vorbesc despre responsabilitatea de a oferi ceva înapoi societăţii.

Un exemplu este Carnegie, care nu a fost de acord să lase banii generaţiilor viitoare. El a propus ca banii să fie folosiţi pentru binele public în timpul vieţii fiecărui om şi nu lasati ca mostenire. El considera că nu averea, ci mai degrabă mândria si valorile unei familii îi inspiră pe membrii acesteia să acţioneze similar; şi-atunci, şi ei pot să devină bogaţi şi să aibă succes. (Bishop & Green, 2008).

Sursa de bucurie

Actele filantropice sunt considerate ca fiind o sursă de bucurie. Activităţile caritabile şi voluntare aduc fericire celor implicati. Cercetările sugerează că actul de a oferi activează un centru al recompensei din creier. Acest centru este responsabil pentru emiterea dopaminei – substanţa care generează euforia, uneori asociată cu sexul, banii, mâncarea şi drogurile. (Bishop & Green 2008). Bucuria de a oferi influenţează sentimente pozitive precum fericirea, împlinirea, încrederea, bunătatea, speranţa. Toate acestea reprezintă factori care întăresc nu numai bunăstarea donatorului, ci şi a celor cu care acesta comunică, inclusiv beneficiarii actelor filantropice.

„Richesse oblige” (Brooks, 2006)

„Richesse oblige” este un concept care descrie obligaţia pe care oamenii bogaţi spun că o au (pentru că sunt atât de bogaţi) de a oferi din avuţia lor celor nevoiaşi. Se poate identifica o „cultură a filantropiei de elită”. Oamenii bogaţi vorbesc despre obligaţia pe care o simt atunci când oferă altora deoarece ei au fost binecuvântaţi din punct de vedere financiar. (Brooks, 2006).

Apartenenţa la o entitate mai mare

Este posibil ca filantropii să ofere şi datorită conştientizării faptului că fac parte dintr-o entitate mai mare decât ei înşişi, fie o comunitate, o ţară, sau o anumită categorie (studenţi, femei). De exemplu, Oprah Winfrey, o celebritate afro-americană, a construit Leadership Academy School pentru fete în Africa de Sud. Motivaţia nu a fost religioasă, ci bazată pe principiul că lumea donatorului va fi mai bună dacă acesta îi sprijina si pe ceilaltii.

Un filantrop poate fi determinat de motive religioase, de responsabilitatea pe care o are faţă de societate, sau de ambele motive. Un motiv nu-l exclude pe celălalt; este posibil ca filantropii să fie motivaţi de o combinaţie de unul sau mai multe motive.

Filantropia şi coeziunea socială

Motivele care stau la baza filantropiei ar putea avea trei tipuri de efecte:

1. Influenţa pozitivă: beneficiile generozităţii (sursă de bucurie, posibilitatea de a fi de ajutor) pot convinge si pe alţii să ofere. Motive precum altruismul şi responsabilitatea faţă de societate ar putea consolida relaţia dintre donator şi beneficiari şi ar putea influenţa comunitatea la nivel general, precum şi încrederea şi generozitatea dintre membrii acesteia. Aceştia sunt factorii care influenţează pozitiv coeziunea sociala.

2. Influenţa negativă: motive precum mândria şi vanitatea ar putea duce la o „filantropie a patronajului” (discutată in urmatoarele capitole). Filantropii ar putea să-şi folosească puterea şi resursele pentru a domina şi controla beneficiarii şi nu pentru a-i sprijini şi ajuta să se dezvolte. Dominaţia şi controlul pot distruge încrederea pe care o are o comunitate în donatori şi ar putea afecta speranţa şi deschiderea beneficiarilor. Orice comportament extremist (bisericile care sunt violente cu alte religii, ONG-uri extremiste) pot avea o influenţă negativă asupra coeziunii sociale. Un filantrop care donează bani către Klu Klux Klan (un grup care instigă la ură şi violenţă în scopul protejării intereselor americanilor albi) nu contribuie la coeziunea socială.

3. Nici o influenţă: Chiar dacă un filantrop oferă din motive egoiste sau altruiste, rezultatele pot fi identice. Nici măcar faptul că orgoliul îi motivează pe oamenii bogaţi nu este relevant, atâta timp cât aceştia oferă într-o manieră inteligentă şi constructivă. Contribuţia lor este aceeaşi indiferent de motivele acestora de a oferi, în special datorită faptului ca actele filantropice sunt in general mediate de o fundaţie (vezi secţiunea 2). În multe dintre cazuri, filantropii nu au o interacţiune directă cu beneficiarii. Andrew Carnegie a fost acuzat deseori de narcisism şi vanitate, însă acest lucru nu pare să fi afectat numeroasele sale activităti filantropice.

Rolul filantropilor in formarea coeziunii sociale

Filantropii sunt adeseori oameni extrem de bogaţi care uneori donează sume mari de bani – uneori chiar miliarde de dolari – pentru cauze sociale. Un motiv „simplu” ar fi faptul că au banii şi resursele necesesare pentru a da, condiţie absolut necesară pentru a putea oferi. (Brooks 2006).

Filantropii sunt deseori oameni puternici care pot influenţa ce se întâmplă în lume la nivel macro. „De-a lungul secolelor, în spatele multor mişcări sociale a existat un filantrop ” (Bishop & Green, 2008). Aşa se explică magnitudinea ca si caracteristică a filantropiei şi potenţialul filantropului de a influenţa coeziunea socială a unei întregi ţări sau regiuni.

Oamenii bogaţi implicati în filantropie pot fi consideraţi „hiperagenţi”. Hiperagenţii sunt oameni care pot genera o schimbare la un nivel major (comunitate, ţară şi regiune). Aceştia au capacitatea de a face ceva la fel de puternic precum o intreagă mişcare socială. (Bishop & Green, 2008).

Potrivit lui Bishop & Green, filantropii sunt denumiţi „filantrocapitalişti”. Aceştia sunt descrişi ca având capacitatea de a face ceva de mare impact, ceva ce nimeni altcineva nu poate face. Asta pentru că au un statut privilegiat în comparaţie cu politicienii, preşedinţii de companii, şefii ONG-urilor care se luptă pentru resurse sau putere. Acest statut privilegiat le oferă oportunitatea şi libertatea de a face lucrurile diferit, de a gândi pe termen lung, de a încerca lucruri noi şi inovative. (2008)

Filantropii pot fi capabili de a acţiona împotriva înţelepciunii convenţionale şi de a căuta idei noi, de a aplica idei care sunt prea riscante pentru guverne, de a oferi resurse în timp real şi, mai important, de a încerca ceva nou. (Bishop & Green, 2008)

Având în vedere toate aceste lucruri, prin activităţile lor şi felul în care decid să-şi investească resursele, aceştia au un rol important în evoluţia, progresul şi coeziunea socială.

De exemplu, John Rockefeller a construit fundaţii şi alte institutii care influenţează educaţia, medicina şi cercetarea ştiinţifică. El a creat University of Chicago, Rockefeller University şi numeroase alte institute. Ideile şi strategiile lui Rockefeller erau gândite cu atentie si bazate pe recomandările experţilor; următoarele generaţii de Rockefeller au recrutat cei mai buni oameni pentru a cerceta modalitatea optimă de folosire a banilor; el nu avea aproape nimic in comun cu “a da de pomană”.

Un alt exemplu este Andrew Carnegie. Si el considera ca “a da de pomană” nu este de folos nimănui, nici măcar celui care primeşte. De aceea, a căutat să identifice modalitaţi cat mai benefice de a-şi utiliza banii; mai ales că el credea cu tărie că „omul care moare bogat moare în dizgraţie” (Freund,1996, p.9). Carnegie a donat milioane de dolari pentru a construi institute precum Carnegie Endowment for International Peace sau sistemul public de biblioteci (Freund, 1996)

Carnegie a realizat ceva şi mai subtil. El şi-a dat seama că veniturile mici nu permiteau
profesorilor universitari să economisească bani pentru pensionare şi nu îi motivau pe tineri să aleagă o carieră in domeniul academic. De aceea el a decis să doneze bani pentru un nou sistem de pensii. Programul este cunoscut sub denumirea TIAA- CREF şi în prezent majoritatea universităţilor oferă această oportunitate profesorilor. Aceştia au dreptul de a-şi lua cu ei conturile de pensii, chiar dacă decid să se mute la o alta şcoala. Ca urmare, aceasta a permis universităţilor să atragă mai multi profesori talentati şi astfel a crescut calitatea generală a educaţiei. (Heyneman & Lykins , 2008)

In concluzie, filantropii pot influenta coeziunea socială astfel:

1. Rezultatele actelor lor filantropice: este o influenţă directă si tangibilă asupra coeziunii sociale, prin acţiunile şi „produsul final” al proiectelor şi activităţilor pe care filantropii le au (universităţi, instituţii culturale, biblioteci, burse). O universitate este un mediu care facilitează învăţarea, accesul la cunoaştere şi apropierea dintre oameni. In cazul acesta vorbim nu doar de o expresie a coeziunii sociale, ci şi o premisă ca alţi oameni să se dezvolte în spiritul generozităţii şi coeziunii sociale.

2. Filosofia vieţii lor: de multe ori, filantropii sunt oameni care şi-au îndeplinit potenţialul şi au decis să investească în alţii. Bogăţia şi succesul lor ar putea fi considerate o materializare a filosofiei lor de viaţa. Principiile şi înţelepciunea lor influenteaza vieţile a milioane de oameni. Ei au fost capabili să creeze bogăţie, dar şi să renunţe la ea pentru scopuri cu impact puternic asupra societăţii.

3. Modele de urmat de către ceilalţi: filantropii, prin puterea exemplului, pot influenta comportamentul altor oameni bogaţi şi-i pot convinge să îşi folosească puterea şi resursele pentru a cauza schimbari pozitive in societate. De exemplu, Warren Buffet a donat 31 de miliarde de dolari Fundaţiei Bill & Melinda Gates. Într-o lume în care mult prea des liderii din diferite domenii sunt figuri controversate, filantropii pot contribui la educarea tinerilor prin puterea exemplului; de asemenea ei pot convinge si alţi oameni, cu venituri mai modeste, să ofere la nivel mai mic, în cadrul comunităţilor lor.

Mecanismele filantropice

Fundaţiile filantropice reprezintă mecanismul pe care filantropii îl folosesc pentru a-şi dona banii şi resursele. Numeroşi filantropi au propriile fundaţii (Fundaţia Rockefeller, Fundaţia Gates and Melinda). Fundaţiile filantropice sunt canalul dintre donatori şi beneficiari şi mediază comunicarea dintre aceştia.

Filantropia este considerată al treilea sector al societăţii, guvernul şi companiile private fiind primele două. Aceste fundaţii sunt dedicate unor diferite scopuri: educaţie, religie, cercetare. Sectorul caritabil abordează subiecte care sunt abordate mai putin de guvern sau de companiile private. Acesta este unul din motivele pentru care guvernele oferă aceste condiţii fiscale preferenţiale fundaţiilor. (White, 1995)

Însă fundaţiile au mai mult de oferit decât doar bani. Mai importantă decât banii este abilitatea de a identifica principalele probleme şi neajunsuri dintr-o societate şi a găsi cei mai talentaţi oameni pentru a lucra la identificarea soluţiilor. (Freund, 1996)

Fundaţiile sunt considerate mecanisme cu impact social datorită independenţei acestora. Această influenţă poate determina o fundaţie să joace un rol foarte important în crearea coeziunii sociale şi dezvoltării, mai ales dacă au viziunea şi motivaţia necesară (Freund, 1996). După cum este menţionat mai sus, banii nu sunt consideraţi factorul cel mai important. „Problema fundamentală nu sunt banii; este transformarea iubirii în ceva tangibil.”(Smith, 2005, p.114). Acest lucru poate fi „tradus” drept necesitatea beneficiarilor de a primi nu doar bani şi resurse, ci şi încrederea şi sustinerea celor care ii ajuta financiar.

Fundaţiile pot decide să investească în diverse tipuri de programe şi iniţiative. Un exemplu ar fi sprijinirea persoanelor talentate: în 1919, Fundaţia Rockefeller a oferit 500.000 de dolari Consiliului Naţional pentru Cercetare pentru burse postdoctorale în ştiinţe – prima acţiune majoră privată de asistenţă pentru persoane din SUA. Un alt tip de iniţiativă este reprezentat de bursele pentru minorităţi: fundaţii precum Danforth, Carnegie, Ford, Rockefeller au programe de identificare a talentelor, a studentilor cu potential din grupurile minoritare. Scopurile acestor fundaţii sunt de a oferi oportunităţi egale tuturor membrilor societăţii. (Freund, 1996) Fundaţiile au capacitatea de a acţiona într-un fel care pentru alte instituţii ar fi imposibil sau foarte dificil: sprijinirea dezvoltării persoanelor creative care necesită sprijin pe termen lung.

Fundaţiile nu se implică doar în sprijinirea persoanelor talentate. Potrivit lui Bishop şi Green, antreprenorii de succes încearcă să rezolve probleme majore ale umanitatii, deoarece simt că pot să facă acest lucru ajutaţi de expertiza lor în afaceri. Acelaşi autor menţionează în cartea sa „Filantrocapitalismul” existenţa celor „cinci uriaşi” cu care umanitatea se lupta: “goliciunea” spirituală, leadership egocentric, sărăcia extremă, epidemii si alte boli şi lipsa de educaţie. (2009)

Fundaţia Bill & Melinda este un exemplu recent de filantrocapitalism. Această fundaţie are programe de reducere a sărăciei extreme la nivel global, de îmbunătăţire a oportunităţilor educaţionale şi a accesului la tehnologie.

George Soros este un alt exemplu de filantrop. El isi foloseste bogăţia pentru a sprijini dezvoltarea unor societăţi deschise, în mare parte prin intermediul fundaţiei sale filantropice, Open Society Institute (OSI). Unul din principalele sale obiective este promovarea democraţiei în statele post-sovietice, în special în Europa Centrală şi de Est.

În concluzie, fundaţiile filantropice oferă sustenabilitate si “reprezentare legală” actelor filantropice; acestea ajută filantropia să reziste trecerii timpului, să continue mai mult decât durata vieţii unui om si sa continue sa promoveze ideile si principiile care influentează pozitiv societatea.

Filantropia – comunicarea dintre donator şi beneficiar

Filantropia implica un proces de comunicare între filantrop şi beneficiar. Procesul de a oferi şi a primi există într-un “ciclu virtuos”. (Brooks, 2006) Însă a cărui necesitate este satisfăcută atunci când se oferă? A donatorului, a beneficiarului sau ambele? Cum influentează „necesităţile” pe care participantii le au, intărirea coeziunii sociale?

În loc să ajute, in unele cazuri, cel care oferă impune standarde si condiţii de care beneficiarul nu are nevoie. Acest lucru este definit ca „filantropia patronajului”. În acest caz, filantropia este folosită ca instrument de control şi dominare şi nu pentru a-i face pe oameni mai puternici. Acest lucru are o influenţă negativă asupra coeziunii sociale.

Forma opusă a filantropiei patronajului este „filantropia modestiei”, când necesităţile beneficiarilor sunt luate in considerare. Rolul de coeziune socială al filantropiei ar fi îndeplinit dacă filantropul ar respecta identitatea, caracteristicile si nevoile beneficiarilor. (Smith, 2005)

Filantropia presupune să existe comunicarea in ambele directii. Nu numai donatorul este responsabil ci şi beneficiarul actului filantropic. Responsabilitatea beneficiarului este să utilizeze resursele cât mai bine posibil pentru propria dezvoltare şi nu să le irosească.

Efectele filantropiei asupra coeziunii sociale:

Filantropia nu se referă doar la comunicarea dintre donator şi beneficiar; se referă in special la rezultatele pe care actele filantropice le au. Filantropia are impact asupra „capitalului social” – încrederea, generozitatea şi coeziunea sociala de care se bucură o comunitate. Capitalul social influenteaza fericirea, sănătatea şi prosperitatea economică. Diferite forme de generozitate precum filantropia, voluntariatul, alte acte caritabile au capacitatea de a îmbunătăţi comunicarea dintre oameni şi de a intari reţelele sociale existente. Apartenenţa la o reţea socială are influente pozitive asupra stării de sănătate a oamenilor. Formarea si intarirea capitalului social are efecte pozitive atat pentru beneficiarii actelor filantropice cat si pentru donatorilor, dar si pentru comunitate în general. (Brooks, 2006)

Filantropia este un factor care contribuie la prosperitatea donatorilor, beneficiarilor şi societăţii în general. Principala explicaţie ar fi ca filantropia faciliteaza „fluxul de resurse” de la o clasă la alta, de la oamenii bogaţi la cei nevoiaşi.

Prin urmare, filantropia îi poate face pe oameni mai puternici şi poate contribui la dezvoltarea şi creşterea lor.

Factori precum „capital social”, „prosperitate” şi „imputernicire” pot fi atat premise ale coeziunii sociale cat şi o expresie a acesteia.

Filantropia poate atinge sufletul oamenilor, nu numai partea raţională a acestora. Actele filantropice au puterea de a crea legături între oameni, de a le oferi speranţă şi fericire, de a influenţa valori şi principii şi de a da sens si semnificatii superioare vietii.

Concluzie

Lumea filantropiei este considerata de unii cercetători ca fiind „mai dură decât lumea afacerilor”. Actele filantropice nu se referă doar la bani, ci şi la maniera în care banii sunt utilizaţi – daca este intr-un mod eficient şi evaluarea rezultatelor se face cu onestitate.

Filantropia poate fi văzută ca un instrument care genereaza efecte atât pozitive (filantropia modestiei) cât şi negative (filantropia patronajului) asupra coeziunii sociale. Filantropia poate juca un rol atat constructiv -imputernicind si sprijinind dezvoltarea beneficiarillor, cat si distructiv- în cazul în care creează dependenţă, este un instrument pentru a domina, controla sau impune valori asupra celorlalţi.

Filantropia poate fi replicată prin puterea exemplului, făcându-i pe oameni mai conştienţi de impactul pe care generozitatea il are la nivel social. Alţi oameni bogaţi ar putea decide să-şi folosească bogăţia pentru cauze sociale şi să devină filantropi; de-asemenea cetăţenii cu venituri modeste ar putea fi inspiraţi să ofere resurse, în scopuri caritabile, în comunităţile lor.

* Eu însămi am beneficiat de numeroase acte filantropice. Personal, consider ca filantropia poate avea un rol constructiv in formarea si intarirea coeziunii sociale, însă doar în anumite condiţii:

• Beneficiarul ar trebui să fie un partener legal al donatarului. Intre cei doi sa existe un contract sau o intelegere, chiar daca la nivel informal. Acesta ar trebui să considere actul filantropic o investiţie cu rezultate specifice care sunt aşteptate de la el. Beneficiarul ar trebui să fie un „jucător” activ si implicat si nu unul pasiv.

• Dependenţa (când o persoană se bazează pe ajutorul şi sprijinul altei persoane pentru a funcţiona si dezvolta) poate fi o capcană atât pentru filantrop, dar în special pentru beneficiar. Acest lucru ar putea fi evitat prin stabilirea unor condiţii şi reguli clare de ambele părţi.”

Bibliografie

Bishop, M., & Green, M. (2008). Philantrocapiltalism: How the rich can save the world? Bloomsburry Press

Brooks, A. C. (2006). Who Really Cares. New York: Basic Books.

Burlingame, D. F. (2003). Philantropy across the generations. The Center on Philatropy at Indiana Univeristy: The Center on Philantropy at Indiana University, Association of Fundraisin Professionals.

Douglas, W. E. (1995). The Art of Planned Giving; Understanding Donors and the Culture of Giving. New York: John Willey & Sons.

Freund, G. (1996). Narcissism & Philanthropy. In G. Freund, Narcissism & Philanthropy (pp. 1-27). New York: Viking.

Heyneman, S. (2002/3). Defining the influence of Education on social cohesion. International Journal of Educational Policy, Research and Practice. Vol. 3&4, winter 2002/3, pp 73-97

Lee, J. (1902). Constructive and preventive philanthropy. New York: Macmillan.
McConnon, A., & Delevingne, L. (2008). The Biggest Givers. Business Week , 54-56.

Lykins, R. Heyneman, S. (2008). The federal Role in Education: Lessons from Australia, Germany, and Canada. Center on Education Policy, Washington, DC.

Payton, R. L., & Moody, M. P. (2008). Understanding philanthropy: its meaning and mission. Bloomington : Bloomington: Indiana University Press.

Putnam, R. (2000). The Collapse and Revival of American Community. New York: Shuman and Schuster

2 thoughts on “despre filantropie

  1. Tincuta, este excelent faptul ca ai popularizat acest text. O sa dau si eu linkul catre toate persoanele pe care le stiu.
    Perspectiva apropierii filantropiei de sensul ei esential de contributie la coeziunea sociala este foarte bine abordata de Cristina Grigore.
    P.S. Uneori zambetul este cel care arata deschiderea persoanei respective catre intelegerea profunda a lucrurilor si se opune unei existente abulice si triste…

  2. Consider si eu extrem de important acest post pentru fiecare persoana. Este important sa cunoastem ce inseamna filantropie, este important sa fim filantropi, caci astfel promovam perceptele morale atat de necesare in zilele noastre. Este extrem de important sa fii iubitor de oameni, sa vrei sa ii ajuti pe cei nevoiasi, sa vrei sa ajuti la imbunatatirea starii comunitatilor sarace.
    Din nou, un articol foarte bine scris si structurat! Cred, insa ca acest subiect este unul cat se poate de complex si ca ai mai putea continua cu modalitatile de a practica filantropia descrise cat mai in detaliu. Succes in continuare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*