1 Decembrie

Am primit o invitatie foarte onoranta din partea domnului Adrian Paduraru de a vorbi in seara aceasta la Radio 3net pe tema „De ce iubesc Romania?”.

Ii multumesc domnului Paduraru ca imi da ocazia sa ma gandesc cu ocazia asta la lucrurile care ma fac sa ma intorc mereu cu placere acasa din orice calatorie, care ma fac sa imi fie dor la numai doua, poate trei zile dupa ce depasesc granitele tarii.

Nu as putea spune ca iubesc insa Romania, pentru mine acest cuvant nu reprezinta aproape nimic, conceptul de „tara”, de „patrie”, este lipsit de continut fara locuitorii sai… Ii iubesc pe romani. Ei, romanii, constituie Romania mea. Nu muntii, nu lacurile, nu orasele in sine insele. Ci ei, oamenii care „sfintesc locul”, cei care impreuna, cu puterea sau slabiciunile lor, cu pasiunile sau indiferenta lor, cu energia sau blazarea lor, inseamna de fapt Romania.

Cred ca romanii sunt foarte creativi si adaptabili. Intr-o lume in care tendinta este de a pune la punct sisteme sociale extrem de eficiente si bine puse la punct, sisteme in care omul isi pierde individualitatea, romanii traiesc inca in conditii lipsite de o prea mare predictibilitate. Aceasta lipsa de predictibilitate insa te forteaza sa fii adaptabil. Nu poti supravietui intr-o lume in care regulile se schimba de la o luna la alta, cateodata de la o zi la alta, fara sa iti dezvolti puternice abilitati de adaptare. Romanii sunt creativi, pentru ca trebuie sa gaseasca mereu solutii la probleme noi cu care existenta ii confrunta.

Romanii sunt mai motivati decat altii pentru ca sunt recunoscatori pentru fiecare lucru bun care li se intampla. Nu pornim de la premisa ca ni se cuvine totul, stim foarte bine ca trebuie sa ne luptam pentru fiecare pas inainte, pentru fiecare progres. Pornim chiar cu un mic complex de inferioritate, consideram de multe ori ca iarba este mult mai verde in curtea vecinilor nostri si nu stim sa ne aparam propriile calitati si propria identitate si sa le promovam in fata altora. Sunt de multe ori surprinsa sa descopar straini care promoveaza mai mult Romania decat proprii locuitori. Pentru ca ei, strainii, sunt in stare sa vada acele trasaturi, acele calitati care ne fac unici si care ne diferentiaza de altii.

Nu as vrea sa par naiva evitand cusururile ce ii caracterizeaza de multe ori pe romani. O anume fatalitate, ne-asumarea propriei existente, a propriilor esecuri, un anume individualism care nu prea ne lasa sa ne bucuram de succesul altuia … sunt lipsuri care ne trag mult inapoi. Asteptam de multe ori ca primarul, statul, seful de la serviciu, oricine – sa ne scoata cumva din propriile limite sau din propria saracie. Nu se intampla insa asa.. Fiecare este responsabil pentru propria prosperitate, pentru propria fericire.

Romania este cu siguranta o tara in care mai sunt foarte multe lucruri de facut… foarte multe lucruri de reparat. Fiecare dintre aceste lucruri reprezinta o oportunitate. Acolo unde lucrurile sunt perfecte oamenii se alieneaza. Cand insa sistemul este imperfect, oportunitatile apar pentru ca cineva sa isi asume schimbarea, pentru ca oamenii sa isi puna mintea la contributie si sa lupte pentru schimbare.

La multi ani Romania, la multi ani romani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*