astazi intra in dezbatere publica legile educatiei

Inteleg ca sunt dezbatute trei proiecte: Miclea, Andronescu si Adomnitei.

Din punctul meu de vedere schimbarile propuse, desi reale, nu sunt semnificative si de asemenea nu vor duce la transformarea sistemului educational in esenta sa.

In primul rand problemele educatiei in acest moment sunt generate de alte cauze.

Totul porneste cred eu de la confuzia generalizata de valori. Rolul educatiei in acest moment nu este neaparat perceput ca fiind extrem de important in asigurarea bunastarii… la nivel de constiinta colectiva oamenii cauta alte retete facile de succes.

Parintii mei imi spuneau intotdeauna ca daca vreau sa razbesc, sa am o viata decenta si implinita, trebuie sa invat. Ei erau foarte saraci si cu greu ne-au tinut pe toti cei patru frati in scoala. Imi era foame in fiecare zi, tanjeam dupa sandwichurile colegilor, insa eram extrem de ambitioasa si invatam zi si noapte. Simteam cumva ca este singura mea sansa.

Nu stiu daca adolescentii de astazi mai simt acelasi lucru, si nu e vina lor in exclusivitate. Este si vina celor din jurul lor, a societatii in ansamblul sau.

Vorbeam acum cateva saptamani unor copii de 10-11 ani despre responsabilitate sociala (stiu, subiect cam greu de digerat la o varsta atat de frageda). Erau copii instariti, se vedea dupa hainele lor dar mai ales dupa telefoanele mobile de ultima generatie. Am intrebat o fetita daca ea are fetite sarace in clasa. Mi-a zis: „daaaa… destule”. „Si te simti egala lor?” „Nuuu… cum sa fiu eu egala cu ele? Eu am mai multi bani, si haine mai frumoase!”. I-am spus desigur ca de la mine din clasa, copiii cei mai saraci dar ambitiosi si cu rezultate bune la invatatura sunt in acest moment mai instariti si cu slujbe mai bune decat colegii lor cu parinti mai bogati insa mai delasatori.

Nu stiu exact daca fetita a inteles ce am vrut sa spun, insa vorbeam la inceput despre o confuzie a valorilor prezenta la toate nivelurile in societatea romaneasca.

Societatile prospere si eficiente, societatile cu un nivel de trai ridicat, sunt cele care cred in rolul educatiei si care investesc bani, timp si energie in educatia atat a copiilor lor, cat si a adultilor. Sunt societatile in care oamenii cred in munca si in faptul ca aceasta il innobileaza pe om. Sunt societatile in care oamenii investesc in viitorul lor si au rabdare sa culeaga rezultatele. Rabdare.. cuvant magic, nu? Am vrea sa avem totul repede, usor, si mai ales acum!

Revenind la dezbaterea publica pe legile educatiei. Reformele adevarate si serioase se fac cu oameni. Oameni pasionati, dedicati, dar mai ales oameni motivati. Iar motivatia nu sta doar in compensatii materiale (desi desigur si acestea sunt importante) ci mai ales in apreciere, statut si valorificare.

Exista o vreme cand meseria de profesor conferea un statut pe care fiecare tanar aflat la inceput de drum si l-ar fi dorit, daca propriile capacitati intelectuale i-ar fi permis sa se gandeasca serios la o astfel de cariera. A fi profesor insemna a avea in propriile maini destinul si viitorul sutelor de tineri care iti trec pe la clasa si pe care poti sa ii modelezi. A fi profesor insemna a fi „cel mai bun” in domeniul pe care il predai si a te pastra permanent la curent cu noile descoperiri.

Intr-o epoca in care informatiile sunt atat de usor de gasit, ceea ce diferentiaza adevaratii profesori sunt valorile morale si etice pe care reusesc sa le transmita elevilor lor.

Pentru cresterea prestigiului scolii este nevoie desigur si de investitii. Investitii serioase care ar transmite un mesaj: si anume ca si statul crede in importanta acestui domeniu strategic. 6% este total insuficient. Sistemul cel mai performant din lume, cel finlandez, investeste 14%. Incomparabil.

Tot in Finlanda, liceul incepe cu clasa a zecea, dupa absolvirea celor noua clase de scoala elementara obligatorie. In primele luni, materiile sunt comune pentru toata lumea. Apoi, elevul trebuie sa decida ce vrea sa studieze, in functie de cum crede ca va arata viitorul lui.

Bacalaureatul se poate da treptat, incepand cu clasa a XI-a. Mai mult decat atat, in ultimii doi ani de scoala lectiile sunt impartite astfel incat absolventii sa se poata concentra doar pe materiile de care au nevoie pentru examenul de admitere la universitate. Acest sistem scoate absolventi de top, printre cei mai bine pregatiti din lume.

Pentru ca toata lumea sa fie sigura ca materiile alese sunt cele bune si ca poate acumula cele 75 de credite necesare absolvirii pâna in clasa a 12-a, scoala finlandeza a introdus consilierul de orar. Daca nu apar rezultatele bune, un alt consilier, numit educator pentru probleme speciale, are grija ca fiecare elev sa atinga nivelul cerut. Aparent, rolul profesorului in liceul finlandez e mai mult de indrumare decât de predare. Sarcina dificila ii revine elevului, care e nevoit sa studieze acasa materia indicata de dascal si care vine apoi sa o predea el insusi clasei. Aici ţi se si permite sa il tratezi pe profesor aproape ca pe egalul tau.

Ce inseamna toate cele de mai sus? Seriozitate.. si implicare. Si investitii semnificative. Totul este tratat in detaliu, nimic nu este lasat la voia intamplarii.

Poate si sistemul romanesc sa devina la fel de efficient? Poate… in vreo 100 de ani. Si primii pasi trebuie facuti acum.

6 thoughts on “astazi intra in dezbatere publica legile educatiei

  1. Sunt de acord cu ce ati expus dumneavoastra aici, dar trebuie sa o pornim cu pasi mici. Cred ca primul pas ar fi reintroducerea admiterii la facultate, iar apoi, in acelasi timp cu reformele de la nivelul organizatoric al sistemului, sa se desfasoare si reforma la nivelul resurselor umane prin care profesorii sa fie pregatiti pentru a fi strict profesori (cum se intampla si in Finlanda dealtfel).
    Dumneavoastra faceati comparatia cu sistemul finlandez… Mie mi se pare chiar codul Miclea de un “occidentalism” imposibil de aplicat la noi…
    Sa vedem totusi ce o sa se mai intample…

  2. Imi amintesc si eu de discriminarile de natura materiala care nu au lipsit din viata mea de elev.Si asta duce la marginalizare din partea grupului si,in cazul unei constructii emotionale fragile,la alienare.Daca atasam acestei “boli” si sistemul educational deficitar precum si “discriminarea” in ceea ce priveste aplicarea legii care – conform statutului democratic al tarii -ar trebui sa fie egala pentru toti ,obtinem formula bruta a cauzei abandonului scolar.
    Cred ca reforma ar trebui sa se faca initial la nivel individual,in modul de gandire al fiecaruia dintre noi,in atitudinea noastra.Altfel orice lege,dezbatuta si rasdezbatuta,nu se poate aplica aici,in Romania.
    E dureros ca in drumul spre scoala sa auzi “sfaturile” binevoitoare ale mamicii care “grijulie” ii explica baietelului ei sa nu se joace,sa nu vorbeasca cu anumiti colegi pentru ca sunt saraci,sau de alta etnie.Daca acestia sunt cei “7 ani de-acasa” pe fondul carora ne cladim viitorul ma intreb daca acei 100 de ani sunt suficienti pentru o adevarata schimbare.
    Si daca ne gandim ca o majoritate covarsitoare a electoratului din Romania voteaza in necunostinta de cauza e usor sa identificam faptul ca din pacate educatia in Romania e mult prea bolnava.

  3. Am fost in Finlanda in 2007 si am vazut cum functioneaza scolile lor, sistemul. E cale lunga dar posibila pana la asta si la noi. Asta insa porneste odata cu educarea profesorilor intr-un anumit mod. Eu indemn la o analiza pro-activa si constructiva a acestor legi si sa comunicam catre cat mai multi ce credem. Ce zici?

  4. Ai dreptate Codrin, insa din ceea ce am vazut in ultimele zile aceste analize asupra sistemelor educationale sunt din ce in ce mai afectate de disputa pur politica.
    Cu alte cuvinte, degeaba este o propunere benefica pentru sistem, daca ea nu are girul partidului potrivit. Sunt foarte curioasa in legatura cu rezultatele dezbaterilor din ultima vreme si sper din tot sufletul ca noile legi ale educatiei sa fie coerente, cu efecte benefice pe termen mediu si lung, si sa nu fie afectate de orgolii sau lupte politice…

  5. Poate ca sunt prea mica sa-mi exprim parerea (am doar 16 ani), poate ca nu am experienta de viata…dar si eu visez sa avem sistem educational ca in Finlanda. Eu locuiesc la “tara” si vad cum, trecand anii, scoala unde am invatat eu ..isi pierde zi de zi din stralucirea de altadata..si e dureros..pana vom ajunge noi la nivelul finlandezilor, trebuie sa ne luptam sa ne pastram scolile. Noua, romanilor, ne lipseste ambitia. Chiar zilele trecute vedeam cum oamenii nu vor, pur si simplu sa se implice in activitati legate de scoala..motto-ul lor este “De ce sa ma leg la cap, daca nu ma doare”…dar asa suntem noi,romanii- ne e frica de responsabilitati..ne e frica sa ne asumam riscuri si ne plafonam, asteptand sa vina altii sa ne scoata din noroi..pacat..mare pacat

  6. Profesorii au ramas in mare parte cu aceleasi conceptii: copilul trebuie sa fie obedient si cu atitudine de sclav si trebuie sa faca absolut tot ce i se cere fara sa ridice nici o obiectie si fara sa i se ceara parerea. Daca are puterea sa spune ceea ce gandeste sau daca are obiectii este pedepsit. Mai sunt inca invatatori care pedepsesc fizic copiii, care ridica nepermis de mult tonul in clasa. Personal am vazut intr-o scoala din Capitala un elev dintr-o clasa mica (I sau a II-a) trimis afara din clasa si pus sa stea la usa cu mainile ridicate. ESTE INCREDIBIL, NU?

    Profesorul inca se crede cel care are puterea deplina asupre copiilor sau adolescentilor din fata lui iar de la catedra i se pare ca detine puterea absoluta.
    Iar acest sistem bolnav instituit in Romania ofera prea multa putere profesorilor deoarece notele pe care acestia le dau copiiilor determina viitorul odraselor noastre. Ca parinte, inca stau sa ma gandesc ce ar trebui sa aleg sa urmeze copiii mei: o scoala cu pretentii unde profesorii sunt buni (isi dau interesul) si sunt exigenti dar si notele mari sunt date mult mai greu, sau sa aleg o clasa de un nivel mediocru unde copilul va fi notat cu multa lejeritate si notele vor fi toate de 10.
    Mai mult daca un copil nu este de nota 10 la sport, nu are talent la desen sau nu are ureche muzicala, ca parinte va trebui sa faci tot posibilul sa “convingi” profesorii sa-i dea odraslei note mari pentru a putea merge la un liceu bun, chiar daca acesta va fi cu profil real si acele materii nu au foarte mare importanta.
    DAr pentru ca la admiterea in liceu conteaza mediile sistemul incurajeaza MITA pentru profesori si ca parinte trebuie sa te umilesti in fata celui de care depinde admiterea copilului la un liceu bun.
    Este un sistem bolnav si trebuie ca admiterea in liceu sa fie pe baza unui examen!!!
    Daca actualul sistem de admitere la licee va fi mentinut, se vor duce de rapa si putinele liceee bune (pentru ca acolo vor merge copii de a caror valoare te poti indoi) si vor castiga teren liceele bune particulare. Poate ca asta este si intentia Guvernului: sa duca de rapa sistemul educational de stat asa cum se duce de rapa sistemul sanitar de stat.
    Presiunile financiare exercitate de diferite entitati si nivelul mare de coruptie al politicienilor ma determina sa afirm ca teoriile mele sunt 99% fondate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*