solutii posibile pentru educatie

Nu sunt un specialist in sisteme educationale. Sunt insa un produs al unui astfel de sistem si imi pot forma o opinie ce se bazeaza mai mult pe bun simt decat pe studii de cercetare profunde.

Din punctul meu de vedere imbunatatirea educatiei in Romania s-ar putea face cu investitii serioase de bani si energie dar mai ales cu viziune si leadership.

Daca as putea reforma sistemul as porni probabil cu urmatoarele elemente:

–          As corela salariilor profesorilor cu performanta acestora. Performanta as lega-o atat de metode moderne de predare dar si de teste periodice aplicate profesorilor pentru a verifica felul in care acestia isi actualizeaza cunostintele legate de domeniul pe care il predau. Am intalnit prea multi profesori care nu mai investesc in propria dezvoltare profesionala si care isi predau liniar materia desi informatia este depasita. As pune mare accent pe evaluarile anonime si permanente ale elevilor.

–          As aplica un sistem riguros de monitorizare a calitatii in educatie. Ma refer in special la calitatea ofertei educationale, la felul in care scolile creeaza un mediu competitiv si bine „echipat” si la felul in care isi pregatesc absolventii pentru viata si pentru piata muncii.

–          As imbunatati filiera vocationala prin dezvoltarea unor scoli profesionale care sa aiba contacte si mai ales contracte cu marii angajatori din domeniul respectiv. In felul acesta, garantia unui loc de munca decent dupa finalizarea studiilor si chiar oferirea de burse de catre companiile respective ar face mai atragatoare optiunea de a urma astfel de scoli. Pe de alta parte, stabilirea numarului de locuri in licee teoretice – pe profile sau in invatamantul vocational – pe specializari si mai ales numarul de locuri la universitati ar trebui sa se faca in urma unei prognoze a evolutiei pietei muncii. Iar aceste prognoze sunt extraordinar de importante pentru ca nimeni nu isi doreste sa formeze someri cu diploma pe banda rulanta.

–          As introduce in universitati filiere separate si curriculum aferent pentru studentii care isi doresc sa devina profesori, in asa fel incat ei sa cunoasca, pe langa specializarea pe care si-o aleg, si pedagogie, psihologie dar si teorii ale educatiei si metode si tehnici didactice. In felul acesta am avea profesori foarte bine instruiti in domeniul pe care il predau, dar care detin si notiuni esentiale de pedagogie. Pentru ca un lucru este sa detii informatii, si cu totul alt lucru este talentul de a impartasi intr-un mod atragator si motivant acele informatii elevilor tai.

–          As face reguli care sa duca la disparitia fraudei si a plagiatului. As penaliza drastic profesorii care permit astfel de practici si as achizitiona softuri care permit depistarea plagiatului.

Astfel de schimbari au nevoie de timp si mai ales investitii. Cand este vorba de investitii insa, in Romania exista o foarte mare buba: si anume lipsa monitorizarii felului in care fondurile sunt cheltuite efectiv. Se aloca niste sume (cateodata exorbitante) pentru tot felul de proiecte, iar pentru acele sume se cer doar facturi. Facturi care reflecta mai mult sau mai putin real lucrurile care se investesc efectiv. Lipseste insa monitorizarea permanenta si atenta a felului in care banii sunt cheltuiti.

6 thoughts on “solutii posibile pentru educatie

  1. si ce daca “as….”. le poti introduce pe agenda politica????????

  2. Tincuta, intr-adevar, suntem foarte multi cei care am proceda altfel decat vedem ca se intampla acum in educatie. Eu nu ma laud ca sunt un mare specialist in management educational, dar am impresia ca sunt cat de cat priceput la asta. Ceea ce spui tu este de bun simt, numai ca acest bun simt lipseste multor rectori, decani, sefi de catedre, directori, profesori, experti, inspectori si functionari din MEC. De fapt nu se vrea o schimbare.

    Am incercat in ultimul timp sa lucrez la o astfel de schimbare: o data prin intermediul unui proiect al unui minister (sic!) si a doua oara prin serviciile de consultanta pe care le-am pus la dispozitia universitatilor din Romanika. Raspunsul la propunerea de schimbare a fost in toate cazurile — deci fara nici o exceptie! — acelasi: a lega salariile de performanta profesorilor este imposibil caci insisi indivizii pusi sa coordoneze sistemul sau institutiile de invatamant nu se supun unei astfel de conditii. Prin urmare, toti functioneaza dupa principiul “lasa ma ca merge si asa!”.

    Eu sunt inca siderat de ideea unui director de scoala generala dintr-o comuna mai instarita dintr-un judet muntean care a preferat sa construiasca toalete in curtea scolii in loc sa le faca in scoala. Daca renovezi scoala de ce naiba nu faci toaletele in interiorul ei?!

  3. Nu pot sa nu critic o anumita afirmatie a ta 😀 >>

    “As introduce in universitati filiere separate si curriculum aferent pentru studentii care isi doresc sa devina profesori, in asa fel incat ei sa cunoasca, pe langa specializarea pe care si-o aleg, si pedagogie, psihologie dar si teorii ale educatiei si metode si tehnici didactice. In felul acesta am avea profesori foarte bine instruiti in domeniul pe care il predau, dar care detin si notiuni esentiale de pedagogie. Pentru ca un lucru este sa detii informatii, si cu totul alt lucru este talentul de a impartasi intr-un mod atragator si motivant acele informatii elevilor tai.”

    NU este nevoie de filiera separata pentru cei care isi doresc sa devina profesori. Exista un modul, se numeste “modul pedagogic”, pe care toti cei interesati sa predea in Romania, la orice nivel, trebuie sa-l urmeze. Este o conditie obligatorie, iar la finalul facultatii, pe langa diploma de licenta se elibereaza si o adeverinta care atesta finalizarea cu succes a modulului pedagogic. Iar respectivul modul contine un curs de psihologie scolara, unul de pedagogie, practica pedagogica si metodica predarii. Depinde insa si cum se fac aceste cursuri, e adevarat. Insa ele exista.

    In al doilea rand, folosesti o idee care circula de foarte mult timp in spatiul cultural si educational romanesc, si anume ca intre talentul pedagogic si performanta pedagogica nu e nici o diferenta. Dimpotriva, talentul pedagogic (ceea ce se numeste adesea si harul profesorului) nu este o conditie obligatorie pentru a avea performanta in activitatea de predare. Performanta se masoara prin rezultatele elevilor si nu prin forta charismei profesorului. Eu, de exemplu, am avut in liceu o diriginta cretina, de-a dreptul, dar, cu toate ca-i lipsea harul profesoral, a reusit sa ma invete multe lucruri care mi-au folosit ulterior. In schimb, nu am ramas cu nimic de la profesorul care avea talent dar ii lipsea viziunea in care accentul sa se puna pe performanta.

    Daca ar fi sa cautam oamenii talentati pentru a preda ar inseamna sa nu mai avem profesori, pentru ca ar trebui sa avem un criteriu dupa care sa-i evaluam, iar acest criteriu va putea fi satisfacut doar dupa o lunga perioada de testare. Numai ca noi am barat accesul in sistem de la bun inceput cu un criteriu, la fel ca orice examen de titularizare/suplinire, care este ante-factum. Deci nimeni nu mai ajunge sa fie testat.

    A detine informatii nu e un lucru rau. Prefer un profesor foarte bine informat, care sa-si fi structurat in mod profesionist informatia si sa o livreze adecvat publicului tinta, in schimbul unui profesor talentat la predare, dar lipsit de informatie. Un om informat dar lipsit de talent mai poate sa tina un curs, dar unul talentat si lipsit de informatie ba. Solutia ideala este ca un profesor sa le imbine pe amandoua.

    La noi talentul pedagogic a fost echivalat mai degraba cu predarea inspirationala, gen “Nae Ionescu”. Acesta este un model eronat pentru ca exagereaza o componenta in detrimentul celorlalte, recte accentul pe formarea capacitatii de a gandi in detrimentul informatiei precise si bine structurate. Cele doua nu ar trebui sa fie in competitie.

  4. Si ultimul lucru: plagiatul nu-l vei putea starpi nici cu reguli, nici cu pedepse (exmatricularea). Plagiatul exista si in universitatile USA — e drept, cu o rata mai mica decat la noi –, si in cele din Europa, si in cele din Australia. Problema care se pune e alta: si anume ei reusesc sa atenueze fenomenul prin regulile stricte pe care le au, dar la noi regulile, acolo unde exista, nu sunt puse in aplicare. Ei au un sistem intern de verificare si implementare a regulii privind plagiatul.

    Un soft pentru descoperirea plagiatului functioneaza de ceva vreme la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti. Lucrurile s-au mai cernut cu ajutorul soft-ului respectiv, dar nu doar pentru ca s-a identificat plagiatul, ci pentru ca s-au luat masuri impotriva celor care comit astfel de fraude intelectuale.

  5. Cristian, uite, am mai investigat partea cu filiera separata pentru cei ce doresc sa devina profesori.
    Ai dreptate, exista acel modul pedagogic. Care are insa foarte multe slabiciuni. Este foarte mult axat pe teorie, si se predau multe lucruri care au fost invatate in liceu. Modulul pedagogic este urmat in prezent de foarte multi studenti doar asa.. sa mai aiba o calificare. Dar toti cei cu care am vorbit mi-au spus ca acest modul este de slaba calitate, materie perimata si axata exclusiv pe teorie.
    Eu ma refer de fapt (si lucrez acum la un proiect pe tema asta) la o formare adevarata si aprofundata in metode didactice, tehnici de invatare, psihologie si alte materii indispensabile unui profesor BUN. In vest exista si Bachelor in Education si Master in Education, la noi nu – INCA.

    Cat despre charisma sau talent oratoric versus profesori bine informati, eu cred ca ambele “calitati” sunt la fel de necesare. Si ma gandesc la faptul ca progresul tehnologic este exponential. Lucrurile pe care profesorii le predau acum nu mai au niciun fel de relevanta peste 1 an sau 2. Informatiile se perimeaza intr-un ritm ametitor. Si atunci cred eu ca profesorii nu au neaparat responsabilitatea de a livra informatie (apropos, informatia este EXTREM de usor de gasit in zilele noastre oricum) cat a te pregati pentru viata si pentru activitea profesionala. Pentru a-si forma anumite abilitati (de comunicare, de relationare, chiar de invatare) indiferent de domeniul strict pe care il predau.
    Ce zici?

  6. cred ca avem mare nevoie de programe care sa cuprinda cat mai mult esenta lucrurilor pentru ca in general se face totul si nimic, iar daca nu ai inteles de unde ia plecat n-ai cum sa intelegi unde ajungi, si nu in ultimul rand avem nevoie de manuale facute pe diferite grade de dificultate asa incat si cei care sunt mai putin “interesati” de obiectul respectiv sa poata intelege pentru ca imi amintesc cum profesorul de romana din generala ne povestea cum in copilarie ii placea sa se “relaxeze” citind din manualul de fizica al surorii dansului care era cu 4 ani mai mare si reusea chiar sa inteleaga ,insa va spun cu toata sinceritatea ca acum daca nu ai noroc de un profesor bun, greu mai poti invata singur,un alt lucru la care suntem deficitari sunt examenele, de fiecare cata cand se schimba ministrul hop, inca o modificare si asa am ajuns ca de cand eram in clasa a 9 si pana acum sa fie modificat bac-ul de vreo 3 ori, acum trec in clasa a 12 si sincer habar nu am de cum o sa dau bac-ul pentru ca am gasit pe net numai aberatii, conf. carora nu am mai avea probele orale inaintea celor scrise ci mai multe sesiuni in timpul anului( probabil cred ca daca nu le-a iesit cu tezele nationale va fi mai bine la liceu)si daca pana acum au fost modificari mai mici in sensul ca puteai stii cel putin materiile la care trebuie sa inveti acum nici acelea nu sunt foarte clare. nu cred ca astea fac bine nimanui si o spun in calitate de elev, bursier si al fundatiei D.P. dar si in calitate de om care s-ar vede poate un viitor profesor. multumesc si toate cele bune in continuare, faceti lucruri minunate si indepliniti vise si visuri multora

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*