despre filantropie

Care este motivatia actelor caritabile? De ce aleg unii oameni sa cheltuiasca din banii proprii pentru cauze filantropice sau de responsabilitate sociala?
Uneori motivele sunt de ordin religios. Un bun crestin imparte din prea-plinul sau cu semenii mai putin norocosi. Alteori, purul orgoliu ce te face sa doresti ca oamenii sa te vada ca pe un mare binefacator. Sau poate conceptul karmei, al destinului care intoarce asupra ta actiunile bune, te face sa doresti sa te implici pentru a usura cumva viata semenilor tai aflati in restriste in speranta ca vei fi rasplatit atunci cand vei fi tu la randul tau intr-o situatie dificila. Nu in ultimul rand, atunci cand ajungi la un anumit nivel de bunastare, nivelul la care nu prea mai exista bunuri materiale pe care ti le-ai putea dori si nu le-ai putea procura, poti incepe sa te gandesti la o implicare strategica si pe termen lung intr-un domeniu pe care il stii in suferinta si unde stii ca implicarea ta va face o diferenta. Acolo unde guvernul si autoritatile nu pot sa rezolve problemele din cauza lipsei fondurilor, a birocratiei sau a inertiei sistemului, societatea civila poate avea un cuvant de spus.


In cazul companiilor insa, cele mai multe initiative in domeniul implicarii sociale pornesc de la faptul ca intreprinzatorii si corporatiile in lumea globalizata inteleg nu numai sa-si caute consumatorii dar sa-si si formeze pietele: cultura, educatie ridicarea calitatii vietii, a standardelor. Tocmai de aceea sumele oferite pentru cauze de responsabilitate sociala au crescut exponential in ultimii ani in paralel cu globalizarea.
Cineva spunea ca daca ar fi sa elimini din lume actiunile cu caracter filantropic care nu sunt “pure”, nu sunt facute 100% din altruism ci sunt maculate de orgolii, vanitate, intentii si interese mai mult sau mai putin ortodoxe, ai ramane cu extrem de putine actiuni umanitare. Cred ca ar trebui sa acceptam pur si simplu faptul ca oamenii, prin actiunile filantropice, urmaresc ceva. Iar acest lucru nu este neaparat rau. Cunoscand acest lucru si acceptandu-l vom putea privi cu mai mare deschidere acest gen de actiuni si le-am incuraja mai puternic. Pentru ca rezultatul lor este unul bun.. si relevant pentru intreaga societate si evolutia pozitiva a acesteia.. Trebuie insa sa avem discernamentul de a departaja actiunile punctuale sau ostentative de cele strategice, sustenabile, cu implicare importanta si gandite pe termen lung.
In cadrul unui ONG exista intotdeauna un conflict intern destul de puternic intre dorinta de a-ti face cunoscute proiectele si programele pe de o parte, si dorinta de a folosi o parte cat mai mare din fonduri pentru derularea propriu-zisa a acestor activitati, si nu pentru PR. Este cumva si o problema de morala, de etica.. o fundatie umanitara nu ar trebui sa isi cheltuiasca fondurile pentru promovare.
Si totusi iti doresti ca lumea sa afle de tine.. numai in acest fel reusesti sa iti indeplinesti cu adevarat menirea, reusesti sa faci cunoscute povestile cateodata senzationale ale beneficiarilor tai, numai in acest fel reusesti sa atragi sponsori, finantatori sau voluntari ce pot afla in acest fel despre tine, despre seriozitatea ta, despre transparenta actiunilor tale.
Aici intervine cred rolul mass-media. Intr-o intalnire recenta organizata de Forumul Donatorilor acesta a fost unul dintre subiectele recunoscute ca fiind de mare interes. Care sunt motivele pentru care stirile legate de actiunile “bune” si “responsabile” nu sunt preluate in general de media? Un posibil raspuns este legat de faptul ca actiunile de responsabilitate sociala sunt deseori asimilate promovarii, iar promovarea nu este niciodata gratis. Pe de alta parte, oamenii care lucreaza intr-o fundatie sau asociatie nu au de multe ori abilitati de a emite “stiri” catre media, comunicate de presa care sa fie preluate datorita fondului lor de interes general. In acest sens, o intalnire intre reprezentanti ai ambelor “tabere” ar fi benefica.
ONG-urile din Romania sufera in acest moment de o serioasa lipsa de promovare. Am cunoscut zeci de oameni entuziasti, cu proiecte frumoase si bine structurate, despre care insa nu am auzit nicaieri in alta parte decat in cadrul intalnirilor in cerc restrans cu ocazia putinelor conferinte de responsabilitate sociala. Stiati ca exista un ONG care a creat o zona in Transilvania in care biodiversitatea este promovata si incurajata? In aceasta zona micii producatori sunt incurajati sa isi dezvolte mici afaceri familiale in spiritul curentului slow-food (versus fast-food). Stiati ca exista un ONG care lupta de multi ani impotriva abandonului sugarilor in maternitati? Ei ofera consiliere mamelor prea tinere sau prea nevoiase sa isi poata creste singure copiii. Stiati ca exista un ONG care ii invata pe copiii strazii sa picteze icoane pe sticla?
Este de multe ori regretabil ca singura modalitate cu adevarat eficienta este implicarea unei celebritati in promovare.. pe cand simpla calitate a programului respectiv ar trebui sa fie suficienta.
Cred ca suntem insa pe drumul cel bun. Desi mai exista bastioane de gandire invechita (asta imi aduce aminte de o intalnire organizata la Iasi intre autoritatile locale, companiile cu sediul in regiune si ONG-uri, in timpul careia un primar a marturisit ca a fost abordat de o companie ce dorea sa investeasca in oras, prin amenajarea unui parc, insa consilierii lui i-au recomandat sa refuze colaborarea din cauza unor potentiale ulterioare “pretentii” din partea companiei respective), totusi lucrurile incep incet-incet sa se dezvolte si in domeniul responsabilitatii sociale. Din ce in ce mai multe companii isi dezvolta programe proprii de responsabilitate sociala si incep sa vada importanta implicarii propriilor angajati in astfel de actiuni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*