“1990. Atunci m-am nascut eu, undeva in Zalau. Candva copil, acum barbat.. Candva visator la implicare, acum voluntar implicat in activitati care imi largesc orizontul. Infometat de cunostinte cat mai diverse si adept infocat al tehnicilor de comunicare. Mereu indragostit de viata si prieten adevarat al cartilor de valoare si al muzicii bune, dar dusman declarat al alcoolului si leneviei. Acesta sunt eu!” Asta scria despre el Daniel, unul dintre bursierii nostri, in revista Portret de Voluntar realizata de Centrul National de Voluntariat Pro Vobis in 2008.
In aceeasi revista, Roxana Talos, reprezentanta Consiliului Local al Tinerilor din Zalau, scria: “Daniel este un model de urmat. Implicat in foarte multe proiecte, incearca sa schimbe ceva in bine. Nu se teme sa isi asume rolul de lider si reuseste sa se faca respectat de toti cei cu care lucreaza. Incercarile lui de a promova cultura si de a incuraja tinerii sa participe la luarea deciziilor la nivel local si nu numai sunt doar cateva exemple din activitatea sa”.
Daniel s-a nascut in 1990, la aproape un an dupa Revolutie. Ce nu spune Daniel in descrierile sale este ca in 2001 a ramas fara mama. Avea doar 11 ani. Peste alti 4 ani a ramas si fara tata. Probabil este extrem de greu pentru un adolescent sa treaca printr-o asemenea drama, sa ramana fara sprijinul parintilor intr-o perioada atat de delicata si plina de provocari. Insa Daniel prefera sa nu vorbeasca prea mult despre asta si sa se concentreze pe misiunea sa. Aceea de a se dezvolta permanent, de a cunoaste din ce in ce mai multe lucruri si de a-i ajuta si pe altii sa creasca – si nu fizic, ci spiritual. Poate nu intamplator a ales sa urmeze Liceul Pedagogic.
